I like ză rabbit!

Rabbit-ul este un animal mic, cu urechi mari şi lungi, blană moale şi destul de fricos de felul lui. poate fi alb, negru, gri, roşcat, mă rog, am stabilit că se poate prezenta în multe culori. acelaşi lucru este valabil pentru mărime şi greutate. Rabbit-ul se poate prepara în felurite forme şi folosind o varietate enormă de ingrediente diferite (şi spun ata pentru că în ultima vreme am întâlnit mulţi oameni pasionaţi, de-a dreptul, de mâncare). Să revenim la motivele pentru care "I like ză rabbit!" Rabbit-ul nu este un fricos, chiar dacă aşa pare. Este un animal inteligent care ştie că nu are sens să-şi pună mintea cu toţi idioţii care vor să-l tragă de urechi. Rabbit-ul îşi trăieşte viaţa la maxim şi nu acceptă compromisuri. Dacă el vrea morcovi nu îl vei păcăli never ever cu pătrunjel. Rabbit-ul, după ce nu mai este drăguţ pentru că, de!, se maturizează şi el, devine gustos, chiar foarte gustos, spre deosebire de corespondenţii lui din alte specie. Cel mai important motiv pentru care îmi place rabbit-ul este că NU VORBEŞTE! Mişcă doar din mustăţi şi asta este suficient pentru el.

Ştiu că rabbit-ul vine la Paşti, dar eu vreau să-l omagiez şi de Crăciun.

Să aveţi liniste, pace, bani ce vreţi voi în Anul Nou!
Crăicun Fericit şi un An Nou aşa cum vi-l doriţi

Să avem Sărbători Fericite de criză!

Ieri dimineaţă, redacţia Zi de Zi a primit un grup de colindători care, pentru câteva minute, ne-a scos din rutina cotidianului şi ne-a adus aminte că, dincolo de criza financiară, de moţiunile de cenzură şi de ciclul de măsuri bulversante ale Guvernului din acest an, suntem, totuşi, în săptămâna Crăciunului. Cu bune, cu rele, anul a trecut şi 2011 bate la uşă cu alte probleme. Şi totuşi, a mai rămas ceva din farmecul sărbătorilor. Iarna nu e ca vara în acest an şi, cred, că măcar la acest final de an avem datoria de a depăşii lipsurile, a privi dincolo de portmoneu şi a fi alături de cei dragi, de familie, prieteni, colegi. Cu umorul caracteristic naţiei noastre vom uita câteva zile de tăierile din salariu şi creşterea TVA-ului şi ne vom bucura de cârnaţi, cozonaci şi sarmale. Toate pentru a putea face faţă unui viitor incert în 2011. Poate cu mai multă înţelepciune şi mai multă toleranţă vom reuşi singuri să depăşim o criză şi o politică de criză a cărui sens nu-l putem înţelege. Speranţa rămâne, banii pleacă şi se întorc din nou. Sărbători fericite, liniştite şi un an nou plin de soluţii bugetare pentru ieşirea din criză. La Mulţi Ani!

Despre Birstena...na...na

Am scris pe blog despre doi fotografi a căror lucrări îmi plac foarte tare, Vlad Eftenie şi Marta Bevacqua, dar nu vreau să fiu lipsită de colegialitate şi să nu vorbesc despre Bristena. asta pentru că aproape toate pozele în care îmi place cum arăt sunt făcute de ea, inclusiv cea de pe acest blog. Aşa că mulţumesc Bris şi asta este preferata mea dintre pozele pe care mi le-a făcut.

Foto by, Bristena

Puteţi vedea mai multe pe:
http://www.zi-de-zi.ro/
http://www.bristena.blogspot.com/

Zece pentru Mureş!

Editorial publicat în Cotidianul Zi de Zi, vineri 17 decembrie

Am participat miercuri seară la decernarea premiilor de excelenţă „Zece pentru Mureş” şi a distincţiei „Omul Anului 2010”. Spre deosebire de ceilalţi ani, la această ediţie au fost onorate personalităţi care, chiar dacă nu au fost atât de cunoscute publicului larg, au demonstrat prin activitatea şi performanţele lor ce înseamnă profesionalismul, munca şi valoarea umană, calităţi care, din nefericire, lipsesc multor oameni politici şi VIP-uri. Jos pălăria pentru concertul extraordinar susţinut de Orchestra „Johan Strauss Ensemble” din Viena. Cotidianul Zi de Zi a descoperit, de-a lungul timpului, mulţi oameni, care nu sunt înregimentaţi politic, şi care au demonstrat că, acest judeţ, poate da mult ţării şi nu numai. Din nefericire, marea majoritate a acestora îşi desfăşoară, în prezent, activitatea în afara graniţelor ţării. Îmi pare rău să scriu acest lucru. Aş vrea ca strategiile a căror baze se pun în prezent să aibă printre obiective şi găsirea de soluţii pentru a readuce acest important capital uman înapoi în România şi în Mureş. Cotidianul Zi de Zi va continua misunea de a scrie despre performanţa apolitică, reală şi despre valoarea umană, despre oameni talentaţi şi merituoşi care au răzbit prin propriile lor forţe.

Între vise şi realitate

Andrei Ionescu este un tânăr de 34 de ani care în ultimele 8 luni a trăit la limita realităţii. La propriu. La sfârşitul lunii februarie a acestui an, Andrei a făcut cunoştinţă cu visele prin intermediul substanţelor etnobotanice. Locul de muncă din domeniul bancar, căsnicia fericită cu femeia iubită din ultimii 10 ani, cei doi copii mici şi educaţia aleasă de care a beneficiat nu l-au scutit de tentaţia lumii drogurilor. Sub protecţia anonimatului, Andrei a fost de acord să stea de vorba cu noi pentru a ne prezenta realitatea trăită de el. Acesta a ţinut să sublinieze faptul că aceasta este povestea lui care poate fi diferită de experienţele altora.

Foto: Vlad Eftenie

Reporter: Cum a început?

Andrei Ionescu: Dintr-o dată. Nu cred că mi-am dat seama de la bun început ce se întâmplă. Am vrut să încercă. Era o petrecere pentru un prieten care urma să se căsătorească. Cineva a adus un joint şi iniţial am crezut că e iarbă. Iarbă am mai fumat şi nu s-a întâmplat nimic, adică nu am simţit nevoia de a fuma din nou. De data asta a fost altceva. Am fumat, ne-am distrat, totul a fost OK.

R.: Când ai simţit că a început să te prindă?

A.I.: Cred că după câteva zile. Eram acasă, familia mea era plecată la ţară la părinţi. Eu nu puteam merge pentru că aveam o perioadă foarte grea la bancă, multe dosare, multe probleme de rezolvat. Stăteam zilnic până la 8-9 seara la birou. În acea seară am ieşit de la muncă şi în drum spre casă m-am gândit că nu ar fi mare lucru să-mi iau un plic, să fumez un joint să mă relaxez. De acolo a început totul.

R: Eşti un tip inteligent, de ce nu te-ai oprit?

A.I.: Pentru că nu am vrut. Pentru că totul era bine, prea bine ca să-mi doresc să renunţ. Pentru că nu credeam că mă va afecta şi pentru că, sincer să fiu, habar nu aveam ce anume fumez sau ce efect poate avea. Toată lumea face asta şi nu are sens să ne ascundem după degete, doar că puţini ştiu cu adevărat ce fac şi ajungi într-un punct în care nu ţi se mai pare că faci ceva anormal. Orice problemă ai avea o uiţi după ce tragi câteva fumuri. La mine lucrurile s-au manifestat poate mai repede decât la alţii. În mai puţin de o lună de zile fumam câte două-trei ţigări pe zi, nu dormeam altfel şi nu mă puteam abţine.

R.: Erai dependent sau pur şi simplu ţi se părea interesant?

A:I: La început nici una nici alta. La început pur şi simplu nu mă gândeam, nu conştientizam ce se întâmplă. Nu cred că gândeam foarte mult la ceea ce se întâmplă cu mine sau, mai bine zis, nu m-am gândit nici un moment că se poate întâmpla ceva rău, sau că acest lucru mă poate afecta în aşa hal încât să fiu pe punctul de a pierde tot. Abia când soţia mea m-a dus la spital într-o seară după ce am exagerat mi-am dat seama că ceva se întâmpla. Era cam la două luni după ce am început. În ziua aceea nu am mers la birou, mă simţeam rău şi simţeam că mă doare carnea pe mine. Slăbisem şi cred că eram şi puţin răcit. Seara pe la zece au început frisoanele. Nu puteam înghiţi nici măcar o gură de apă. Vomam tot ce puneam în gură. Am fost la spital şi, pe moment mi-am revenit. Câteva zile totul a fost în regulă dar nu am fumat deloc şi începeam să am o stare din ce în ce mai proastă, psihic vorbind.

R.: Care era senzaţia pe care o trăiai?

A.I.: De ardere. Nu o pot descrie altfel. Simţeam că ard constant, la foc mic. Totul era urât, negru, nimic nu mă putea bucura nici măcar cei mici ai mei care nu înţelegeau nimic din ce se întâmpla cu mine. Nu îmi convenea nimic şi nu îmi făcea nimic plăcere. Fumam şi apoirâdeam, dar când am fost bolnav atunci nu puteam să fumez.

R.: Soţia ta ştia?

A.I.: Cred că soţia mea bănuia încă de la bun început ceva. Mi-a dar mai târziu de înţeles chestia asta. Bănuiesc că îi era frică de ce ar putea afla sau poate, chiar de reacţia mea la o discuţie sau la o abordare directă a situaţiei, chiar dacă eu conştientizez abia acum lucrurile astea. Eram destul de greu de suportat. Dacă ar fi să aplic acum un model american la care apelează cei care vor să scape de dependenţe şi aş fi complet sincer, nu mă interesa nimic. Eram ca un specator pe care dacă îl întrebi despre ce a fost vorba în spectacol nu mai ştie să-ţi spună nimic. Totul trecea pe lângă mine dar nimic nu rămânea efectiv

R.: Nici copii nu te interesau?

A.I: Nu pot spune că nu stăteam cu ei, că nu comunicau, dar totul mi se ştergea din minte în secunda următoare. Ca şi când drogurile mă ajutau să uit de probleme atunci când fumam dar uitam de tot, nu numai când eram fumat ci tot timpul. Cred că ăsta este cel mai periculos efect. Am devenit absolut pasiv la tot ce se întâmpla în jurul meu.

Reporter: Cum te descurcai la locul de muncă?

Andrei Ionescu: În acele momente lucram ca şi ofiţer de credite la o bancă din oraş. În primul moment nu pot pot spune că m-a afectat fumatul la job. Chiar la început a-ş spune că m-a ajutat pentru că nu mă mai enervam aşa de repede, dormeam mult şi mă trzeam odihnit şi atunci dimineţile nu mai erau un chin. Problemele au început în momentul în care am început să exagerez. Fumam enorm de mult şi uneori chiar şi la birou când mi se părea că lucrurile devin insuportabile sau când, pur şi simplu, nu mai vroiam să mă intereseze nimic.

R.: Colegii, şefii tăi nu au observat?

A.I.: Ştiţi ce se întâmplă cu orice are un astfel de viciu, inventează mereu noi şi noi modalităţi de a abate atenţia celor din jur de la devărata cauză a problemei. Inventam mereu dureri de cap sau cine ştie ce alte scuze de genul acesta pentru ca nimeni să nu-şi pună întrebări. În cele din urmă, după ce mi s-a făcut rău într-o zi la birou au aflat adevărul.

R.: Cum s-a întâmplat?

A.I.: La un sfârşit de săptămână am fost cu mai mulţi prieteni la munte unde am fumat exagerat de mult. Nu pot să-mi aduc aminte o cifră exactă. Câte plicuri, joint-uri sau grame am tras în piept, însă sunt convins că timp de trei zile nu am fost treaz deloc. Luni dimineaţă m-am dus, ca de obicei, la birou. Nu mă simţeam extraordinar, mă durea foarte tare capul şi îmi era greaţă. Uitam din minut în minut ce trebuia să fac pentru că nu mă puteam concentra. Ziua aia a trecut îngrozitor de greu. Era şi ziua unui coleg care a adus ceva de băut în pauza de masă. Eu nu puteam mânca nimic din cauza stomacului dar a trebuit să ciocnesc un pahar de vin. Instant am leşinat şi nimeni nu pricepea ce mi s-a întâmplat.

R.: Ce a urmat?

A.I.: Colegii m-au luat şi m-au dus la spital, mi-au făcut spălături la stomac, mi-au pus perfuzii pentru hidratare şi să mă hrănească şi mi-au făcut analize de sânge şi de toate felurile. Eu nu prea eram conştient în timp ce se întâmplau toate aceste lucruri, dar mi-a povestit soţia mea după aceea. Ea a ajuns destul de târziu la spital pentru că nu avea cu cine să lase copii şi nu vroia să-i aducă la spital ca să-şi vadă tatăl în halul în care eram. Şeful meu de birou a rămas cu mine aşa că medicii i-au spus lui rezultatele analizelor care bineînţeles arătau că m-am drogat.

R.: Te-au concediat?

A.I.: Nu chiar concediat şi nu chiar atunci. A ieşit scandal la birou, s-a făcut o anchetă şi mi s-au dat două săptămâni de probă în care să arăt că mă las de fumat şi că nu mai vin aşa la birou. Dacă după două săptămâni analizele mele ieşeau mai bine puteam să-mi păstrez locul de muncă.

R.: Cu toate astea nu s-a întâmplat aşa...

A.I.: Da şi ceea ce s-a întâmplat demonstrează cât de puternică este această dependenţă. Aveam de rezolvat un dosar de credit ipotecar destul de complicat. Era vorba de o valoare destul de mare, de peste 150.000 de euro, din câte îmi aduc aminte, iar cei de la Bucureşti îmi cereau mereu noi şi noi completări, alte formulare, ba să refacem actele notariale, clientul era deja tracasat şi toate se spărgeau la mine în cap aşa că într-o zi, după ce nu mai fumasem de la faza cu leşinul de aproape 10 zile, nu am mai suportat nivelul de stres şi de tensiune acumulat şi am decis să trag seara câteva fumuri. Aveam un joint acasă, în caz de ceva. A doua zi l-am luat cu mine la birou şi în pauza de masă am fumat ce mai rămăsese de seara. Şeful şi-a dat seama imediat pentru că mă pândea. A doua zi la prima oră am fost chemat în biroul şefului mare şi mi s-a pus în vedere că, cel mai bine ar fi să-mi dau demisia pentru că altfel ei mă vor concedia şi asta nu ar da bine pe viitor.

R.: Tu te gândeai la viitor atunci?

A.I: Nu mă gândeam decât la următoarea ţigară.

R.: Ce a urmat?

A.I.: Când a auzit soţia mea că mi-am pierdut job-ula zis că, dacă nu mă pun pe picioare divorţează şi nu o să mă mai lase să-mi văd niciodată copii. Cred că asta m-a trezit oarecum la realitate. Mi-am strâns toată voinţa şi cu ajutorul ei şi a celor mici am reuşit să trec peste şi să nu mai fumez. Asta se întâmpla la sfârşitul lunii octombrie. De atunci nu am mai fumat deloc, am mâncat cât de cât sănătos şi am reuşit să-mi revin . mi-am găsit şi un nou job de la 1 decembrie şi sper să nu mă apuce din nou.

R.: Ce ai vrea să le spui celor care consumă?

A.I.: Să aibă mare grijă ce fac. Eu încă simt dorinţa să fumez şi pentru mine fiecare zi în care nu fac acest lucru este o binecuvântare. Este viaţa şi corpul lor dar trebuie să fie moderaţi şi să aibă mare grijă ca acest viciu să nu le afecteze viaţa ir dacă pot să caute sprijin în familie pentru a se lăsa de tot.

(Interviu publicat în Cotidianul Zi de Zi)

Despre B.O.R. şi de ce am o problemă cu biserica

Cred în Dumnezeu! Asta nu are nici o legătură cu instituţia care se numeşte B.O.R. sau Biserica Ortodoxă Română. Această respectabilă instituţie nu este pe placul meu absolut deloc. motive ar fi multe. În primul rând pentru că este instrumentul principal de manipulare a maselor la îndemâna celor a căror interese personale nu au nici o legătură cu credinţa omului. În al doilea rând nu înţeleg de ce aceşti BUGETARI a căror PROFESIUNE constă în a oferi îndrumare spirituală prin diversele slujbe pe care au OBLIGAŢIA să le efectueze mai au TUPEUL să vină să ceară donaţii pentru a te boteza, mărita, îngropa şi aşa mai departe. În urmă cu ceva timp am avut ocazia să petrec o zi şi o noapte la reprezentanţa BOR din Ierusaim şi absolut întâmplător am auzit o conversaţie telefonică cu România. 1000 de euro! Atât s-a cerut pentru a se face o pomenire la Sfântul Mormânt! Un pelerinaj de 7 zile în Israel costă tot cam atât. În al treilea rând nu înţleg ce are Biserica cu Politica. Vineri 10 decembrie, andrei andreicuţ un înalt prelat BOR ş-a exprimat făţiş susţinerea faţă de actualul prefect Marius Paşcan în faţa unei săli plină de lume. În al patrulea rând, aceşti BUGETARI nu au rămas fără 25 % din salar. Şi atunci, de ce să-mi placă sau să cred în ei?

La un dialog....de iarnă

Sunt două lucruri care îmi plac la nebunie: iarna cu multă zăpadă şi poeziile lui Bacovia.

Dialog de iarnă

Fereastra e-o poemă de plumb si de scântei,
Orasul adoarme troienit.
Mult mai târziu de miezul noptii sunt orele trecute...
În haosul vietii nici noi nu ne-am găsit...
O, vino, cel putin, acum, prin fortele necunoscute;
-- Să viu ?
-- Oh ! mi-i frică...
-- Vezi !
-- Hai !
-- Am venit ;
-- Unde ?
-- Lângă tine ;
-- Plâng...
-- Plâng...
-- Taci...
-- Hai...
-- Hai ;
-- În infinit...
-- În infinit ;
-- Cântă...
-- Vis ;
-- Da...
-- Nu.
-- Nu...
-- Minus ;
-- Minus...
-- Plus ;
-- Plus...
-- Armonie.
-- Armonie...
-- Când ?
-- Când...
-- Poate ;
-- Poate...
-- Of !

Fereastra e-o poemă de plumb, si de scântei.
O zi de promoroacă în cameră pătrunde...
Sirenele de muncă vibrează, plângător ;
Orasul e-un ghetar de fum, de clopotei,
Si de fior...
-- Unde... Unde ? !

iarnă, frig, bacovia

"Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte." G. Bacovia/Decembre

A venit, în sfârşit, iarna în adevărata ei frumuseţe cu frigul care îţi degeră degetele, drumuri înzăpezite şi drumari luaţi prin surprindere că ninge în Decembrie.

Foto: Marta Bevacqua

Constituţia României Revizuită!

Am primit şi eu acest proiect de revizuire a Constituţiei şi mi se pare mai aproape de realitate decât actuala formă a actului fndamental.

Titlul I - Principii generale

Articolul 1 Statul roman
(1) Romania este un stat de hoti, antinational, supus camarilei suverane, strans unit in jurul acesteia in mod iremediabil.
(2) Forma de guvernamant a statului roman este Traian Basescu.
(3) Romania este stat de sanchi, nedemocratic si antisocial, in care demnitatea spagii, drepturile si libertatile oamenilor de afaceri apropiati puterii, libera dezvoltare a conturilor bancare ale acestora, nedreptatea si clientelismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor poporului roman, si sunt garantate.
(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor -- Traian Basescu, Emil Boc si Partidul Democrat Liberal -- in cadrul aranjamentelor de culise.
(5) In Romania , respectarea Constitutiei, a suprematiei lui Traian Basescu si a camarilei sale este obligatorie.

Articolul 2 Suveranitatea
(1) Lumina rasare de la Bruxelles!
(2) Suveranitatea nationala apartine Uniunii Europene, care o exercita prin organele sale reprezentative, Gaz de France Suez, E.ON Ruhrgas, E.ON Energie, Veolia (ex-Vivendi), Lafarge, Saint-Gobain,
Arcelor-Mittal, Danone, Tnuva, Carrefour, Cora, Auchan, Delhaize, Kaufland, METRO, SELGROS, si alte multinationale, precum si prin intermediul bancilor straine cu sucursale pe teritoriul Romaniei.
(3) Nici un grup altul decat PDL si nici un mogul nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.

Articolul 3 Teritoriul
(1) Teritoriul Romaniei, in mod surprinzator, exista.
(2) Frontierele tarii sunt in mod inexplicabil, aceleasi de multa vreme.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in feude ale baronilor locali, precum si Municipiul Bucuresti.
(4) Pana la venirea chinezilor in Europa, pe teritoriul statului roman nu pot fi stramutate sau colonizate populatii straine.

Articolul 4 Unitatea poporului si egalitatea intre cetateni
(1) Statul are ca fundament unitatea in cuget si simtiri a poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai cu camarila prezidentiala.
(2) Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, mai putin cei care au reusit s-o stearga in Spania, Italia, Germania, Marea Britanie, Franta, Canada, SUA, Australia, Noua Zeelanda.

Articolul 5 Cetatenia
(1) Cetatenia romana se dobandeste, ca un blestem suprem, la nastere sau, daca cineva este atat de * incat s-o vrea, la cerere.
(2) Cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere.

Articolele 6-7
Abrogate.

Articolul 8 Pluralismul si partidele politice
(1) Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a crearii unei aparente de stat de drept.
(2) Partidele politice contribuie la pastrarea unei aparente de pluralism avand ca scop, de fiecare data, suprematia Partidului Democrat Liberal, chezasia libertatii si neatarnarii camarilei prezidentiale.

Articolul 9 Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale
Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale se constituie si isi desfasoara activitatea potrivit obiectivului de a da populatiei mijloace de refulare in momente de restriste, iar agentilor economici iluzia ca-si pot desfasura activitatea fara sa cotizeze la PDL, ceea ce este, neindoios, o iluzie.

Articolul 10 Relatii internationale
Romania este un sclav supus si obedient in fata Uniunii Europene si a NATO, cu exceptia cazurilor cand ar vrea ea sa fie slugarnica, dar ii lipsesc resursele.

Articolul 11 Dreptul international si dreptul intern
Statul roman se obliga sa faca totul pentru a parea ca-si respecta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

Articolul 12 Simboluri nationale
(1) Drapelul Romaniei este tricolor; culorile sunt asezate vertical, in ordinea urmatoare incepand de la lance: albastru ca pacient care se asfixiaza, galben ca unul caruia nu i-a schimbat nimeni plosca, rosu
ca sangele pe care nu i-l opreste nimeni.
(2) Ziua nationala a Romaniei este ziua de nastere a lui Traian Basescu.
(3) Imnul national al Romaniei este "Pusca si cureaua lata".

Articolul 13 Limba oficiala
In Romania , limba oficiala este limba romana, manca-ti-as.

Articolul 14 Capitala
Capitala Romaniei este municipiul Bucuresti.

Titlul II - Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale
Capitolul I - Dispozitii comune

Articolul 15 Universalitatea
Cetatenii beneficiaza de dreptul de a-l venera pe Traian Basescu si pe persoanele agreate de acesta.

Articolul 16 Egalitatea in drepturi
(1) Cetatenii Emil Boc, Elena Udrea, Adriean Videanu, Radu Berceanu sunt egali in fata lui Traian Basescu.
(2) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele alese in acest scop de Traian Basescu, la recomandarea Partidului Democrat Liberal.

Articolele 17-20
Abrogate.

Articolul 21 Accesul liber la justitie
(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Justitia nu va lua nici o masura pentru satisfacerea unor astfel de cereri. In cazuri exceptionale, dupa scurgerea unei perioade de tergiversare de 15-20 de ani, se pot ingadui rezolvari ale unor cazuri in spiritul dreptatii, daca petentul se mai afla in viata.

Capitolul II - Drepturile si libertatile fundamentale

Articolele 22-28
Abrogate

Articolul 29
Libertatea gandirii si a opiniilor favorabile Presedintelui si camarilei acestuia, precum si libertatea credintei crestin-ortodoxe nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie critica fata de presedintele Traian Basescu ori fata de Patriarhul BOR.

Articolul 30 Libertatea de exprimare
Libertatea de exprimare a gandurilor de multumire fata de parintele natiunii, Traian Basescu, ca si a oricaror ode adresate acestuia este inviolabila.

Articolul 31 Dreptul la informatie
Dreptul persoanei de a avea acces la orice manipulare, diversiune sau intoxicare lansata de Presedinte nu poate fi ingradit.

Articolul 32 Dreptul la invatatura
Abrogat.

Articolul 33 Accesul la cultura
Abrogat.

Articolul 34 Dreptul la ocrotirea sanatatii
Abrogat.

Articolul 35 Dreptul la mediu sanatos
Abrogat.

Articolul 36 Dreptul de vot
(1) Cetatenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, impliniti pana in ziua alegerilor inclusiv.
(2) Se recomanda cetatenilor sa voteze, ori de cate ori au ocazia, candidatii Partidului Democrat Liberal.

Articolul 37 Dreptul de a fi ales
Au dreptul de a fi alesi cetatenii cu drept de vot care indeplinesc conditiile prevazute de jocurile de culise din Partidul Democrat Liberal.

Articolul 38 Dreptul de a fi ales in Parlamentul European
In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, Elena Basescu, Gigi Becali si, in mod exceptional alte persoane, au dreptul de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European.

Articolul 39 Libertatea intrunirilor
Mitingurile, demonstratiile, procesiunile sau orice alte intruniri sunt libere, caci tot nu servesc la nimic.

Articolul 40 Dreptul de asociere
(1) Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizatiile care se dovedesc a aduce atingere intereselor Partidului Democrat Liberal sunt neconstitutionale.

Articolul 41 Munca si protectia sociala a muncii
Dreptul la somaj este garantat prin lege. Plata unui ajutor de somaj este un privilegiu care va fi acordat de la caz la caz, iar cuantumul acestuia va fi nesemnificativ.

Articolele 42-46
Abrogate.

Articolul 47 Nivelul de trai
(1) Statul este obligat sa ia masuri de subminare a economiei de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai cat mai mizerabil cu putinta.
(2) Dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice sau private prevazute de lege este facultativ si nerecomandat.

Articolele 48-53
Abrogate.

Capitolul III - Indatoririle fundamentale

Articolul 54 Fidelitatea fata de Traian Basescu
Fidelitatea fata de Traian Basescu este sacra.

Articolele 55-57
Abrogate.

Capitolul IV - Avocatul Poporului
Abrogat.

Titlul III - Autoritatile publice
Capitolul I Parlamentul
Sectiunea 1 Organizare si functionare

Articolul 61 Rolul si structura
Parlamentul este organul reprezentativ suprem al Partidului Democrat Liberal.

Articolele 62-79
Abrogate.

Capitolul II - Presedintele Romaniei

Articolul 80 Rolul Presedintelui
(1) Presedintele Romaniei reprezinta interesele sale si ale camarilei sale.
(2) Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea intereselor economice si de alta natura ale camarilei sale.

Articolul 81 Alegerea Presedintelui
Presedintele Romaniei este ales in persoana lui Traian Basescu.

Articolele 82-84
Abrogate.

Articolul 85 Numirea Guvernului
Presedintele Romaniei il desemneaza pe Emil Boc in calitatea de prim-ministru.

Articolele 86-93
Abrogate.

Articolul 94 Alte atributii
Presedintele Romaniei indeplineste si oricare alte atributii.

Articolele 95-101
Abrogate.

Capitolul III - Guvernul

Articolul 102 Rolul si structura
Guvernul este alcatuit din prim-ministrul Emil Boc, ministri si alti membri ai camarilei.

Articolul 103 Investitura
Presedintele Romaniei il desemneaza pe Emil Boc pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii Partidului Democrat Liberal.

Articolele 104-106
Abrogate.

Articolul 107 Primul-ministru
Primul-ministru Emil Boc raspunde la apelurile telefonice primite de la presedintele Traian Basescu...

Articolul 108 Actele Guvernului
Guvernul adopta hotarari si ordonante, in conformitate cu indicatiile primite de la presedintele Traian Basescu.

Articolele 109-110
Abrogate.

Capitolul IV - Raporturile Parlamentului cu Guvernul
Abrogat.

Capitolul V - Administratia *
Sectiunea 1 - Administratia * centrala de specialitate

Articolul 116 Structura
Ministerele se organizeaza numai in subordinea camarilei prezidentiale.

Articolele 117-120
Abrogate.

Articolul 121 Autoritati comunale si orasenesti
Autoritatile administratiei publice, prin care se realizeaza autonomia locala in comune si in orase, sunt consiliile locale formate din persoanele desemnate de Partidul Democrat Liberal.

Articolul 122 Consiliul judetean
Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii intereselor Partidul Democrat Liberal.

Articolul 123.
Abrogat.

Capitolul VI Autoritatea judecatoreasca
Abrogat.

Titlul IV - Economia si finantele publice

Articolul 135 Economia
Economia Romaniei este economie de cumetrie.

Articolele 136-138
Abrogate.

Articolul 139 Impozite, taxe si alte contributii
Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se obtin prin spolierea cetatenilor.

Articolele 140-141
Abrogate.

Titlul V - Curtea Constitutionala
Abrogat.

Titlul VI - Integrarea euroatlantica

Articolul 148 Integrarea in Uniunea Europeana
Da.

Articolul 149 Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord
Da.

Titlul VII - Revizuirea Constitutiei
Abrogat.

Titlul VIII - Dispozitii finale si tranzitorii

Articolul 153
Ciocul mic si joc de glezne

Gol

Foto. Vlad Efteni
No comment!

Prosituţia între tolerarea sclaviei sexuale şi legalizarea unui fenomen social

Foto: Marta Bevacqua

Suntem un stat sărac. Dar mai avem resurse care pot fi exploatate. Resurse Umane în momentul de faţă. Legalizarea prostituţiei ar fi o sursă importantă la bugetul de stat, aşa cum se practică în state mult mai civilizate. Problemele de mentalitate există peste tot dar până nu faci un pas înante nu le poţi depăşi. Ştirea de mai jos am citit-o azi pe Agepres. Este de la sine înţeles că Biserica Ortodoxă Română este împotriva unei astfel de măsuri, care la o analiză atentă, are însă mai multe părţi bune decât rele. Desigur că, înalţii prelaţi care îşi plimbă robele în gipane şi-au regăsit moralitatea pierdută undeva după Revoluţie. Eu nu înţeleg ceva: Când vom înţelege că moralitatea nu este un instrument de involuţie ci unul care ne poate ajuta să evoluăm. Nu este moral ca şi această categorie socială să plătească impozite la stat? Nu este moral ca femeile care practică această meserie să aibă asigurări sociale şi medicale? Nu este normal ca un fenomen care nu a fost inventat ieri să fie controlat şi reglementat de către stat!



Fenomenul prostituţiei există şi dincolo de lezarea unor demnităţi şi de contraargumentele cultelor privind legalizarea celei mai vechi meserii din lume, au stabilit, marţi, senatorii din Comisia pentru buget-finanţe, în cadrul unor dezbateri care au avut loc pe marginea unui proiect legislativ aparţinând
deputatului PDL, Silviu Prigoană.

'Am fi ipocriţi dacă nu am recunoaşte', a spus preşedintele comisiei, democrat-liberalul Ovidiu Marian.

După ascultarea argumentelor iniţiatorului şi a contraargumentelor reprezentanţilor ministerului Culturii şi Cultelor şi a celui al BOR, membrii comisiei au considerat că mai au nevoie de câteva documente, cu date statistice, în special unele care să releve impactul financiar asupra bugetului, după cum a arătat senatorul PDL Alexandru Mocanu, înainte de a lua o decizie.

Secretarul de stat pentru Culte Adrian Nicolae Lemeni a arătat că Guvernul nu susţine iniţiativa legislativă, deoarece aceasta nu ţine cont de o serie de instrumente legislative europene din domeniul protecţiei drepturilor omului, lezează demnitatea umană şi, în special, valorile legate de familie. El a subliniat că aceeaşi poziţie o au şi cultele din România, care au programe de promovare a valorilor familiei.

La rândul său, senatorul PNL Dan Radu Ruşanu i-a replicat că din partea BOR este normală o asemenea poziţie, însă nu şi din partea celorlalte culte, prostituţia fiind legalizată în Germania, ţară protestantă, dar şi în Italia, un stat catolic.

'Dacă instrumentele europene la care aţi făcut referire - dacă există - sunt încălcate de una dintre cele mai importante membre ale UE', a replicat, la rândul său, Ovidiu Marian, făcând referire la Germania.

Silviu Prigoană a precizat că proiectul de lege este o traducere şi adaptare a legii germane în materie din 2002 şi că, la momentul iniţierii, el nu era în PDL, nefiind unul asumat de această formaţiune politică.

Conform proiectului legislativ, prostituţia poate fi exercitată numai prin autorizare prealabilă, în locuri special autorizate. Potrivit lui Prigoană, având în vedere exemplul german, cel mai important beneficiar nu ar fi bugetul de stat, care ar câştiga prin impozitarea acestor activităţi, ci persoanele care le practică, femei şi bărbaţi, care ar beneficia de protecţie socială, asigurări de sănătate, indemnizaţii de şomaj şi chiar pensie. Fără un cadru legal, majoritatea acestor persoane sunt, practic, 'nişte sclavi'.

Senatorii din Comisia pentru buget au amânat luarea unei decizii până săptămâna viitoare. AGERPRES

Dedicaţie de Moş Nicolae

"Legile elementare ale umanităţii...sunt excelente pentru oameni elementari!" Foto: Marta Bevacqua
Text: Herbert George Welles, Omul Invizibil

Flisofie...cu poza lui Vlad Eftenie

Trăim, undeva dincolo de absurditatea care ne înconjoară, fiecare dintre noi trăieşte o a doua viaţă. Ascunsă, obscură, intesă, depărtată de mizerie, teamă, ură, singurătate. Vorbim două limbi diferite în acelaşi timp. Limba civilizaţiei şchioape în care trăim şi limba noastră, a dorinţelor, a lucrurilor care nu se spun şi care doar se trăiesc. Se trăiesc cu o intesitate care depăşeşte puterea de percepţie a banalului. De undeva apare un vis, o idee strecurată în ambalaj de amor pueril, mental, nedefinibil, dar, mai mult decât trăibil. Şi atunci cazi în ideea lui. Te mai ridici?

just gonna stand there!

http://www.youtube.com/watch?v=gRpDzzvPqS4

Mândria de a fi

A fost o săptămână plină de evenimente. Între delegaţia chineză de la Consiliul Judeţean şi un 1 Decembrie politizat până în măduva oaselor, omul de rând, normal, simplu, cetăţean sau oricum vreţi să-l denumiţi a rămas să trăiască odiseea televizată a maşinii politice care nu mai ţine cont de nimic. Nici de lege, nici de cetăţean, nici de principii, onoare sau verticalitate, decenţă şi lista ar putea continua. Mândria de a fi, de a trăi într-un stat, aparent de drept, pretenţia de a avea un trai cât de cât decent din toate punctele de vedere a rămas undeva în mormanul de voturi anulate sau furate la ultimele alegeri. Dincolo de discursuri şi junghiuri politice, problemele oamenilor sunt cât se poate de reale. Nu cred că cei care nu au de câteva luni căldură şi apă caldă sunt foarte interesaţi de ceea ce au arătat liderii noştri politice în aceste zile. Primarul ca şi Preşedintele Ţării au avut lucruri mai bune de făcut decât să fie printre oameni. Steagurile se înclină în funcţie de interesul politic şi nu în funcţie de normele legale în vigoare. Ratele, facturile rămân neplătite, feliile de pâine sunt numărate şi tot ce ne rămâne de făcut este să privim spre mijloacele media pentru a vedea o adunătură de personaje ajunse care îşi bat joc de tot. Dacă simbolurile naţionale nu mai înseamnă nimic, oamenii mai înseamnă ceva? Azi mândria de a fi om politic este mai importantă decât cea de a fi om.

O autobiografie-Agatha Christie

Cărţile mele preferate au fost, şi vor rămâne mult timp de acum înainte, romanele poliţiste. Poate să zică oricine ce vrea pentru mine cea mai bună relaxare şi detaşare de problemele cotidianului o reprezintă o carte de Agatha Christie sau Rodica Ojoc Braşoveanu. Le-am citit cam pe toate şi le recitesc de câte ori mă apucă depresiile. În toaman aceasta am descoperi autobiografia lui Agatha Christie şi am mâncat-o la propriu în două zile. Iată câteva citate din această carte care m-a făcut să descopăr şi o altă latură a celebrei scriitoare.

"Pentru mine viaţa e alcătuită din trei părţi: prezentul absorbant şi de obicei agreabil, care aleargă mai departe, clipă de clipă, cu o viteză fatală, viitorul înceţoşat şi nesigur pentru care cineva poate face un număr indefinit de planuri interesante, care cu cât sunt mai nerezonabile şi mai improbabile cu atât mai bine, căci deoarece nimic nu va fi cum vrei tu să fie, poţi cel puţin să-ţi oferi plăcerea de a făuri planuri, şi în al treilea rând trecutul, amintirile şi realităţile, care constituie temelia solidă a vieţii prezente readuse în faţa ochilor pe neaşteptate de un miros, de forma unui deal, de un vechi cântec, cine ştie de ce fleac de mică importanţă, făcându-te brusc să spui: "Îmi amintesc..." cu o plăcere deosebită şi cu totul neexplicabilă."

"Omul întreg nu-l ştim niciodată, deşi uneori, în scăpărări rapide, cunoaştem omul adevărat. eu cred că amintirile reprezintă acele momente care, oricât de nesemnificative ar fi ele, consituie totuşi eul nostru interior, însăşi persoana noastră, cea mai adevărată."

Pentru că mai sunt oameni care au răbdare să citească

Foto: Vlad Eftenie

Câteodată un gol imens mă năpădeşte şi încep să-mi aduc aminte lucruri şi oameni pe care am încercat să-i trec sub cortina timpului. Nu ştiu de ce aş vrea ca lucrurile să fie la fel de simple cum erau cu ceva ani în urmă, cu toate că simplitatea asta e doar o iluzie, un vis scornit de o imaginaţie bolnavă care atunci când se plictiseşte scorneşte în trecut feţe şi întâmplări care nu ar trebui să iasă din scorbura în care au fost îngropate. Ce penibil!!!! Cât de uşor ne este să ne complicăm inutil viaţa şi să analizăm totul în zeci de mi de feluri. Orice ar fi creat fiinţa asta stupidă care se numeşte OM a făcut o mare greşeală: I-A PERMIS SĂ GÂNDEASCĂ! Ar trebui să nu mai gândim, să ne bucurăm pentru o frunză sau o rază de soare, pentru un zâmbet sau o lacrimă pur şi simplu, doar pentru că există. Suntem autorii morali a tuturor tragediilor şi gândurilor negre care ne bântuie nopţile. De fapt, creatura asta primară n-ar putea supravieţui fară dezastre, tragedii şi alte lucruri de genul astă şi, cum natura are limitele ei, găsim felurite modalităţi de-a inventa noi înşine noi şi noi tragedii stupide care de fapt există doar în bolnava noastră imaginaţie. Un individ scrie o poezie la fel cum stau şi eu şi scriu aiurelile astea târziu în noapte. După câţiva ani alt individ o găseşte simpatică şi începe să analizeze: de ce a folosit cuvântul astă? Oare ce vrea să spună cu asta? NIMIC!!!!!!!!!!!!! Poate pur şi simplu se plictisea. Te-ai gândit vreodată că omul acela a aşternut nişte cuvinte pe o bucată de hârtie fără să vrea să spună nimic? Te-ai gândit vreodată că poate acele cuvinte erau pur şi simplu în el şi au găsit un moment când omul nostru nu gândea şi s-au gândit să iasă afară? Dacă răspunsul este nu înseamnă că ar trebui să încerci să nu te mai gândeşti, mai şti ce operă ai putea scoate la iveală. Asta fac eu acum, încerc să nu mai gândesc pentru ca să pot crea, înerc să nu mai gândesc pentru că fiecare gând îmi provoaă o durere asurzitoare de ceafă şi mă împiedică să mă bucur pentru că trăiesc, iubesc şi sunt iubită, respir, ninge, mi-e bine, fumez şi uite aşa uit, sub povara gândurilor idoate, că lumea şi viaţa înseamnă mai mult deât banalul cotidian, decât orice pot eu concepe prin gând.

SĂ TRĂIM DECI!!!

Exista miliarde de feluri in care poti iubi!

Foto: Marta Bevacqua, symbols II

          

 De cele mai multe ori insa traiesti in iluzia ca iubesti cand de fapt iubesti doar ideea de a iubi. Grav, foarte grav dar perfect adevarat. Ideea de iubire e cel mai periculos virus pe care oamenii il contracteaza in intreaga lor viata. Un virus care paralizeaza toate simturile, care depaseste orice ratiune posibila, care te determina sa visezi cu ochii deschisi la o lume perfecta. Esti incapabil sa-ti dai seama daca ceea ce simti e real sau e doar o inchipuire a unei minti de copil care testeaza mii de variante posibile sau imposibile. Oricum chiar daca ajungi la un moment dat in apropierea realitatii, virusul te atrage inapoi. Nu ai cum sa scapi de el. Poti sa-l ignori, sa te prefaci ca el exista doar in imaginatia ta, dar nu poti sti niciodata cand isi va arata din nou chipul. Atunci cand reuseste sa se strecoare la suprafata din grota in care il tii inchis nu mai ai ce sa faci. Abandonezi orice speranta ca vei reusii sa-l inchizi din nou. Desigur exista personaje care reusesc si performanta asta dar eu nu ma numar printre acele personaje. Te lasi prada lui si toate actiunile tale nu-ti mai apartin. Forta asta superioara controleaza fiecare aspect al existentei tale stupide si orice sclipire de ratiune necontrolata e inabusita imediat. Te supui orbeste pentru ca tu, fiinta rationala, nu ai cum sa castigi. Iubirea nu are nimic rational si de aceea virusul asta te face sa te simti divin, chiar daca doar pentru o clipa. Aceea clipa sublima creeaza speranta si atunci esti pierdut definitiv. Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult virusul asta. E doar un sentiment care chiar daca aparent complica si bulverseaza e cel care ne tine in viata. Cand ma voi vindeca de el nu voi mai exista pentru ca aerul, mancarea, apa ar devii suficiente doar pentru a sustine in iad un suflet mort. Nu vreau sa ma vindec de virusul asta. Se manifesta in zeci de forme concomitent si chiar daca are si simtome mai putin placute ma determina sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa merg mai departe.

Textula  fost scris cu ceva timp în urmă şi a fost dedicat unui om important la vreme aceea. Păcat că nu a avut niciodată suficientă răbdare să citească.

Despre absenţa oamenilor toxici

Fie că ne place sau nu să recunoaştem, suntem înconjuraţi de oameni toxici, oameni care e plâng toată ziua, oameni care au uitat să se mai bucure de lucrurile mărunte, oameni prea obosiţi şi prea stresaţi ca să observe că au ajuns să le facă rău celor din jur. Am încercat să pun o distanţă între asemenea oameni şi mine, am încercat şi în mare parte cred că am reuşit. A iubi, înainte de toate, indiferent că iubeşti viaţa, un om, un animal, un copac sau ce vreţi voi. Să iubeşti pur şi simplu de dragul de a iubi. Am în jurul meu mulţi oameni minunaâi. Din acest punct de vedere mî consider unul dintre cei mai bogaţi oameni din oraşul acesta mizer de multe ori. Acelor oameni care au fost alături de mine mereu, indiferent cât de nasol a fost să stai lângă un om cu sensul pierdut:

"I-am zis migdalului
Frate, vorbeşte-mi despre Dumnezeu,
Şi migdalul a înflorit."

"Dacă nencesitatea, fascinată de cântecul unui suflet de om de pe pământ, ar putea să-şi schimbe cursul! dacă am putea, prin plâns, prin râs, prins cântec, să creăm o altă lege care să facă ordine în haos! De-ar putea glasul blând, lăuntric, să acopere urletul acela! Când sunt binedispus ori mânios, când mă apropii de omul pe care îl iubesc, când nedreptatea mă sugrumă şi îmi ridic glasul rebel împotriva Domnului, a diavolului, ori a trimişilor lor pe pământ, aud cum monştrii din mine urlă şi izbesc portiţa lăuntrică mai să o spargă, să iasă din nou în lumină şi să apuce armele! Sunt cel din urmă şi cel mai iubit vlăstar şi nu le-a mai rămas altă speranţă, nici alt refugiu decât în mine! Dacă le-a mai rămas vreo răzbunare, vreo bucurie ori vreo suferinţă, numai prin mine o pot împlini. Dacă voi muri, vor pieri odată cu mine. O armată de monştri păroşi vor coborâ âmpreună cu mine în mormânt. Poate de aceea mă chinuie şi sunt atât de grăbiţi, de aceea tinereţea mea a fost atât de nerăbdătoare, de nesupusă şi de chinuită."

Foto: Marta Bevacqua
Citate: Nikos Kazantzakis

No comment!

"...am simţit că zidurile-trupul, mintea şi sufletul-se puteau prăbuşi, că umanitatea putea reveni, după o rătăcire însângerată, înfricoşătoare, la vechea şi divina sa unitate. În starea aceasta nu mai există "eu", "tu" şi "el", totul formează o unitate şi această unitate e o beţie profundă în care moartea îşi pierde coasa şi încetează să mai existe. Luaţi separat murim unul câte unul, dar cu toţii, laolaltă, suntem nemuritori. Ca nişte fii risipitori, după ce am îndurat foamea, setea şi revolta, nedeschidem braţele să-i cuprindem pe cei doi părinţi, cerul şi pământul."

Foto: Vlad Eftenie

Text: Nikos Kazantzakis-Raport către El Greco

Budapesta sau Şedinţa CNS şi "problema" autonomiei

Vineri la Budapesta am participat la şedinţa Consiliului Naţional Secuiesc unde principalul punct de discuţie a fost necesitatea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc. Discuţia devine pentru mine personal lipsită de importanţă pe fondul problemelor actuale. Ceea ce mi se pare important este faptul că România este, în acesta moment, VARZĂ în ceea ce priveşte politica externă. Cu o zi înainte de marea şedinţă, autorităţile maghiare au retras autorizaţia dată pentru organizarea unor festivităţi în Teatrul Naţional din Budapesta de către disapora română din Ungaria. Festivităţile urmăreau celebrarea zilei de 1 Decembrie, iar motvul oficial a fost acela că Ungaria nu poate accepta sărbătorirea pe teriotriul său a momentului în care a pierdut Transilvania. Ministerul de externe a avut următoarea reacţie: linişte desăvârşită. Preşedintele Franţei i-a dat public cu tifla maestrului la şpriţuri Traian Băsescu. Nu prea am văzut nici lideri politici importanţi din alte state venind în vizită pe meleagurile mioritice. Să mai aşteptăm, atunci, reacţii dure faţă de evenimentele de la Budapesta. Slabe şanse. Este o vorbă care zice că nu e fraier cel care cere ci cel care dă. Secui, maghiari, saşi, lituanieni, armeni, englezi, nemţi şi ce-or mai pot să ceară absolut ce vor, unde vor şi când vor. Nimic nu le interzice. Guvernul român rămâne oricum cu capul între umeri. Dacă le poate vinde cineva puţină coloană vertebrală, poate că nu ar fi o irosire a banului public.

Deşteaptă-te Române!

Am participat la Budapesta la şedinţa Consiliului Naţional secuiesc. Păstrând proporţiile şi fără a trasnforma lucrurile într-o dezbatere etnică, trebuie să-mi pun unele întrebări ipotetice:

Când vom vedea o organizaţia a românilor născuţi şi crescuţi în fara graniţelor statale luptând pentru păstrarea identităţii lor culturale şi spirituale?

Când vom vedea sala senatului din Parlamentul României plină ochi de români din diaspora în costume populare tradiţionale cu lacrimi în ochi în timp ce cântă cu gals tare imnul naţional?

Când ne vom vedea liderii, indiferent de culoarea politică luptând pentru drepturile românilor care lucrează în fara ţării?

Când vom învăţa să ne promovăm tradiţiile, cultura şi, nu în ultimul rând, interesele naţionale pe pla internaţional?

Aceste întrebări, se pare, vor continua să rămână fără răspuns, pentru că suntem mult prea preocupaţi de capra vecinului, de lupta pentru supravieţuire, iar clasa noastră politică este prea interesată de intersul personal particular decât de interesul naţional. Liderii noştri stau doar cu mâna întinsă către o comunitate europeană care nu prea îi bagă în seamă decât atunci când au nevoie de o piaţă de desfacere. Şi atât. Suntem mici, prea mici şi ne lipseşte un lucru fundamental: mândria de a fi român.

Editorial Zi de Zi, 22 noiembrie 2010

Charles Dickens, Marile Speranţe

Dacă nu v-a căzut cartea în mână, păcat! Dacă nu v-a căzut şi filmul, păcat.

Iubeşte-o, iubeşte-o, iubeşte-o! Dacă te încurajează - iubeşte-o! Dacă te răneşte - iubeşte-o! Dacă-ţi sfâşie inima în bucăţi - şi cu timpul inima o să-ţi îmbătrânească şi o să se întărească şi de-aia o să te doară din ce în ce mai rău - iubeşte-o, iubeşte-o, iubeşte-o!

" . . . Take another glass of wine, and excuse my mentioning that society as a body does not expect one to be so strictly conscientious in emptying one's glass, as to turn it bottom upwards with the rim on one's nose."

" . . . You have been in every prospect I have ever seen since - on the river, on the sails of the ships, on the marshes, in the clouds, in the light, in the darkness, in the wind, in the woods, in the sea, in the streets. You have been the embodiment of every graceful fancy that my mind has ever become acquainted with. The stones of which the strongest London buildings are made, are not more real, or more impossible to be displaced by your hands, than your presence and influence have been to me, there and everywhere, and will be. Estella, to the last hour of my life, you cannot choose but remain part of my character, part of the little good in me, part of the evil. But, in this separation I associate you only with the good, and I will faithfully hold you to that always, for you must have done me far more good than harm, let me feel now what sharp distress I may. O God bless you, God forgive you!"

" . . .suffering has been stronger than all other teaching, and has taught me to understand what your heart used to be. I have been bent and broken, but - I hope - into a better shape."

“. . . it is a principle of his that no man who was not a true gentleman at heart, ever was, since the world began, a true gentleman in manner. He says, no varnish can hide the grain of the wood; and that the more varnish you put on, the more the grain will express itself.”

Continuare: Citadin cu Vlad Eftenie

 

Vlad Eftenie este arhitect şi fotograf. Vin cu mai multe date din dorinţa de a promova şi oameni, cu adevărat talentaţi. Rugămintea mea este următoarea: dacă aveţi cunoştinţă despre persoane care chiar fac ceva, talentaţi, necunoscuţi, indiferent de profesia lor şi care au realizări deosebite vă rog să-mi scrieţi pe sandavitelar@yahoo.com sau pe Facebook http://www.facebook.com/profile.php?id=1587666187. Să mai vorbim şi despre altceva decât politică, mită şi aşa mai departe. Aveţi mai jos câteva linkuri unde puteţi afla mai multe informaţii despre Vlad Eftenie.

 

http://www.veftenie.daportofolio.com/

http://www.nikonisti.ro/articole/fotografia-de-strada-un-interviu-cu-vlad-eftenie/44

http://www.nikonisti.ro/articol.php?id_articol=44

http://www.badorgood.com/membri/veftenie

http://www.altphotos.com/Gallery.aspx?browseby=search&search=eftenie

http://www.irisf64.com/Portfolio.aspx?m=168

http://www.panoramio.com/user/234542

http://www.pbase.com/vlad_eftenie

http://www.pbase.com/eftenie

http://www.pbase.com/veftenie

http://www.pbase.com/eftenie

http://www.ambafrance.ie/article.php3?id_article=962

http://www.orange.ro/veziorange/ev-see2006-poze-ro.html

http://galeria.fotografa.ro/expozitii.html

http://www.motionbox.com/filings?folder_id=6683525

http://www.youtube.com/user/vveft

http://www.sensotv.ro/video/245/Vlad-Eftenie-I.html

http://tvr.ro/articol.php?id=58907

http://www.tvr.ro/mediafile.php?id=35603

http://www.tvr.ro/emisiune.php?id=4333#

Despre citadin cu Vlad Eftenie

În ultima vreme a început să-mi placă, din ce în ce mai mult, fotografia. V-am scris despre Marta Bevacqua, pozele colegei mele Bristena le puteti vedea pe prfilul meu de Facebook sau pe blogul ei. Tot ea e cea care mi-a făcut cunoştinţă, dacă pot spune aşa, cu fotografiile lui Vlad Eftenie, care mi se par bestiale. Un exemplu mai jos şi un citat care îmi place mult.

 "Cu mine se petrece ceva. O viaţă de om." - Marin Sorescu

Jus est ars boni et aequi

Sau, dreptul este arta bineului şi a echităţii. Dacă juristconsulţii romani ar sta la balconul Parlamentului României în 2010, nu ar pricepe mare lucru, şi asta nu datorită necunoaşterii limbii române. Trăim într-un stat de drept în care dreptul a devenit un apendice politic şi atât. Profesorul de drept constituţional Emil Boc a uitat ce a învăţat în facultate şi ce a predat studenţilor de la catedra unei universităţi de prestigiu. Mutarea în Bucureşti i-a adus mai multe decizii de neconstituţionalitate decât şuviţele de pe fruntea supremului conducător de vas. De cealaltă parte, opoziţia urlă a pustiu, dar şi ei au procedat la fel când au şezut în lojele puterii. În Parlament ar trebui să se organizeze ore de matematică, sau, cel puţin să se înveţe să se numere până la 180. Curtea Constituţională a devenit „penibilă” ori de câte ori deciziile sale nu sunt pe gustul oamenilor politici. Penibilă dar utilă ca şi instrument de şantaj între partenerii de coaliţie. Ordonanţele de Urgenţă fac de 20 de ani legea în România, principiile fundamentale de drept rămânând relevante pentru studenţii la drept care se pregătesc de examene. Respectul faţă de instituţiile statului nu mai înseamnă decât formă fără fond şi portdrapel în toate campaniile electorale. Şi atunci, dacă somnul raţiunii naşte monştrii, somnul dreptului naşte România anului 2010.

Editorial Zi de Zi 16.11.2010

Pentru că, uneori, uităm

Şi vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata sã gustăm
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutăm
brînduşile ardorii
sã înfloreasca iar' în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi --
nu ştim, dar suntem doi.

P.S.: Pentru că, uneori, uităm să fim noi, uităm să fim doi, uităm să fim acolo pentru cei care au nevoie de noi.

Am voie să nu mă intereseze?

Indiferent cât de mic şi provincial ar fi oraşul acesta pe care îl iubesc, de la o vreme încoace am observat că anumite personaje devin din ce în ce mai verbale cu privire la activitatea şi subiectele pe care le abordează sau nu presa mureşeană. Că de ce scriem prea mult despre anumite subiecte, că de ce nu scriem despre altele, că suntem aserviţi intereselor unui partid sau altul, că nu suntem profesionişti, că nu ne interesează de ce s-a desfiinţat chioşcul de ziare de la Palatul Culturii şi lista ar putea continua. Personal mă bucur că fiecare om care are ceva de spus, respectiv scris, îşi poate găsi un loc propice de exprimare. Mă bucur atunci când oameni cu mai multă experienţă în presă decât mine mă ajută să-mi fac mai bine treaba prin sfaturile şi ideile lor. Mă bucur că în România lui Traian Băsescu potrivit căruia presa ar fi un pericol la securitatea statului, presa locală, provincială şi neprofesionistă reuşeşte să mai transmită câte o informaţie sau ştire fără să i se bage pumnul în gură. Mă bucur că pot să scriu frumos azi despre un anumit eveniment şi să critic alt eveniment mâine. Mă bucur că există Facebook şi bloguri unde fiecare îşi poate exprima liber punctul de vedere indiferent despre ce. Mă bucur că trăiesc într-o democraţie, chiar dacă e şchioapă. Mă bucur că pot după o săptămână nebună să mă duc în Office unde să găsesc o atmosferă care să mă relaxeze. Mă bucur că mai există instituţii precum Teatrul Naţional şi Filarmonica de Stat. Mă bucur de foarte multe lucruri. Câteva, însă mă întristează sau, mai bine spus, mă irită la maxim. Unul dintre acestea este faptul că UNII nu înţeleg nicicum definiţia DEMOCRAŢIEI. NU POŢI SĂ FACI CE VREI, SĂ SPUI CHIAR CE VREI, SĂ DAI CU NOROI PENTRU CĂ, TU, EŞTI FRUSTRAT ŞI PREOCUPAT DE SUBIECTE CARE, SINCER, PE MINE NU MĂ INTERESEAZĂ! Trebuie să mă intereze toate prostiile? M-am întors, să spunem, de o lună jumate în presă. Nu am studii în acest domeniu şi recunosc sincer că sunt multe lucruri pe care nu le ştiu. Recunosc şi că sunt dispusă să le învăţ. DAR, mi-am respectat întodeauna colegii,chiar dacă spuneau că Oda Bucuriei e scrisă de Clayderman. Am încercat atunci când am scris despre un subiect să îmi păstrez obiectivitatea şi sămă documentez ca să pricep şi eu despre ce scriu. Am încercat ca familia şi prietenii mei să nu aibă de suferit pentru că eu am un program haotic care îmi lasă foarte puţin timp pentru ei. Încerc să fac ceva, să învăţ, să evoluez, dacă vreţi. Şi atunci vreau să fiu lăsată să învăţ şi vreau ca observaţiile care mi se fac, mie şi celorlalţi colegi din presă care se află în situaţia mea, să fie constructive, corecte şi private. Nu o să măapuc să scriu aiurea în tramvai despre cât de inculţi, needucaţi şi lipsiţi de cei mai elementari şapte ani de acasî sunt unii. Pot să îi ignor? Pot să nu mă preocup de profesionalismul lor? Poate, oare, să nu mă intereze ce consideră unii că ar trebui să fie subiectele principale de tratat? Dacă pentru un om din presă un anumit subiect i se pare important. Foarte Bine. Să scrie! Bravo! Felicitări pentru exclusivitate. Pot să nu mă iau după tine?

Ceva ce-mi place

În mine se mai vorbeşte şi azi despre tine.

Despre cum m-am săturat....

M-am săturat! De politică, de justiţie, de administraţia locală, de preşedinte şi de moartea dată în direct la televizor. În ziua în care a murit Adrian Păunescu am postat pe blog un citat "in memoriam". Zilele ce au urmat morţii poetului posturile de televiziune, ziarele, radiurile au adus fiecare câte un omagiu, mai scurt sau mai lung, vieţii şi activităţii poetului. Totul s-a transformat apoi într-o dezbatere, uneori mai aprinsă, alteori nu, despre activitatea politică a lui Adrian Păunescu. pe de altă parte anumite persoane au sărit calul fiind la un pas de a-i ridica gloria eternă la cote aproape de paroxism. Aşa că eu m-am săturat. Personal nu am nici o părere. Adrian Păunescu a fost o personalitate a vieţii publice româneşti care a făcut lucruri bune şi lucruri rele ca oricine altcineva. Asta este punctul meu de vedere. Aş vrea ca să discutăm despre oameni cât sunt ei în viaţă. Prin urmare, pentru că trebuie să mă întorc la politică iată ceva ddrăguţ pentru azi.

Relax şi hai să ne respectăm oamenii cât sunt în viaţă pentru că oricum uităm prea repede.

Despre dragoste şi despre Marta Bevacqua

Am descoperit fotografiile lui Marta Bevacqua prin una dintre acele întâmplări care te iau prin surprindere atunci când te aştepţi mai puţin. Împreună cu o prietenă designer de interior căutam pe net diverse fotografii care să ne inspire în viitoarea decorare a locuinţei mele. Pe deviantart.com o poză mi-a atras atenţia. Am intrat pe profilul celui care a postat-o şi am descoperit o altă lume. Pentru toţi cei care mai cred că viaţa ne mai poate rezerva şi surprize plăcute...let me introduce zou to Marta Bevacqua and MothArt.

şi un citat pe măsură: "Frumuseţea trezeşte sufletul la viaţă" (Dante Aligheri)

Citatul zilei, episodul 4

“Mi-am amintit de o dimineaţă în care am descoperit gogoaşa unui vierme de mătase în scorbura unui copac, în clipa când fluturele sfărma învelişul şi se pregatea să iasă. Am aşteptat o bună bucată de timp, dar prea întârzia să iasă şi eram grăbit. Enervat, m-am aplecat şi am început să îl încalzesc cu rasuflarea mea. Il incalzeam nerabdator si minunea a inceput sa se infiripe sub ochii mei, intr-un ritm mai rapid decat al naturii. Invelisul s-a desfacut, fluturele a iesit tarandu-se, si n-am sa uit niciodata dezgustul de care am fost cuprins atunci: aripile ii erau inca lipite si se chinuia zbatandu-se cu tot trupusorul lui sa si le desfaca. Aplecat asupra lui, il ajutam cu rasuflarea mea. In zadar. O rabdatoare maturatie era necesara, si desfacerea aripilor trebuia sa se faca incet, la soare, acum era prea tarziu. Rasuflarea mea obligase fluturele sa se iveasca, mototolit inainte de soroc. Se zbatea disperat si dupa cateva secunde mi-a murit in palma. Cred ca acel mic cadavru e cea mai mare greutate pe care o am pe constiinta. Pentru ca azi inteleg foarte bine, fortarea marilor legi e un pacat de moarte. In treburi din astea nu trebuie sa ne grabim, sa fim nerabdatori, ci sa urmam cu incredere ritualul vesnic. Ah! daca acel fluturas ar putea sa imi zboare mereu pe dinainte si sa imi indice calea.” Nikos Kazantzakis-Alexis Zorba

Pentru un om special II

Iubirea consumă oxigenul inimii dar, şi oxigenul, şi inima se regenerează, la un moment dat.

Pentru un om special

Este bine să ai prieteni, este şi mai bine să ai genul de prieteni care să te aducă cu picioarele pe pământ atunci când ţi se pare că solul îţi fuge, la propriu şi la figurat, de sub picioare. Eu sunt un om fericit din acest punct de vedere. UN PRIETEN mi-a adus aminte că mai trebuie să scriu şi despre altceva decât despre politică. Politica, din orice perspectivă priveşti, rămâne "o mare doamnă de moravuri obscure", sunt alte lucruri în această viaţă mult mai importante. Aseară nu am mai reuşit să adorm. Mi s-a dat o temă grea de gândire. Grea şi dificil de abordat. Mai mult decât atât, mi-am adus aminte de un amurg de februarie agăţat într-un turn din cetatea mediavă şi de acolo au început melancoliile. Viaţa, oamenii, profesia, meseria, tot ce facem, fiecare alegere ne schimbă iremediabil perspectiva. Iubim dar greu ne mai lăsăm iubiţi. Plângem dar greu mai acceptăm să ne arătăm lacrimile. Cumva, însă, viaţa găseşte o modalitate de a merge mai departe şi, cred, că depinde numai de noi să nu rămânem plutind la infinit în piatră.

Ars longa, vita brevis. Citatul zilei, episod de doliu

"Suferinţa retrogradează orgoliile." Adrian Păunescu

Alexandra Leaving by Leonard Cohen

Un cântec, o poezie, o definiţie

Suddenly the night has grown colder
The God of love preparing to depart
Alexandra hoisted on his shoulder
They slip between the sentries of the heart

Upheld by the simplicities of pleasure
They gain the light, they formlessly entwine
And radiant beyond your widest measure
They fall among the voices and the wine

It's not a trick, your senses, all deceiving
A fitful dream, the morning will exhaust
Say goodbye to Alexandra leaving
Then say goodbye to Alexandra lost

Even though she sleeps upon your satin
Even though she wakes you with a kiss
Do not say the moment was imagined
Do not stoop to strategies like this

As someone long prepared for this to happen
Go firmly to the window, drink it in
Exquisite music, Alexandra laughing
Your first commitments tangible again

And you who had the honor of her evening
And by that honor had your own restored
Say goodbye to Alexandra leaving
Alexandra leaving with her Lord

Even though she sleeps upon your satin
Even though she wakes you with a kiss
Do not say the moment was imagined
Do not stoop to strategies like this

As someone long prepared for the occasion
In full command of every plan you wrecked
Do not choose a coward's explanation
That hides behind the cause and the effect

And you who were bewildered by a meaning
Whose code was broken, crucifix uncrossed
Say goodbye to Alexandra leaving
Then say goodbye to Alexandra lost

Say goodbye to Alexandra leaving
Then say goodbye to Alexandra lost

Ai profil pe Facebook?

Editorial publicat în Cotidianul Zi de Zi, vineri, 5 noiembrie

Da am. M-a prins „microbul” de câteva luni şi într-o oarecare măsură am devenit dependentă. Site-urile de socializare au devenit în ultimii ani din ce în ce mai solicitate. Milioane de oameni pun poze, te invită la evenimente, îşi împărtăşesc gândurile în spaţiul virtual. Aproape inevitabil mi-am pus întrebarea de ce? De ce simt nevoia oamenii să-şi împărtăşească viaţa pe o platformă on-line accesibilă publicului larg. Eu mi-am regăsit mulţi prieteni şi cunoscuţi pe Facebook cu care am pirdut legătura de mulţi ani. Acum sunt oameni de carieră, realizaţi, mulţi dintre ei plecaţi în diverse colţuri ale lumii. Şefilor nu le place că angajaţii stau pe Facebook. De ce este site-ul deschis pe marea majoritate a monitoarelor într-un birou? Cred că e destul de simplu. Trăim o viaţă intensă, chiar prea intensă uneori. Cantitatea de evenimente şi informaţii pe care trebuie să o absorbim zilnic este imensă. Mâncăm pe apucate şi muncim 10-12 ore pe zi. Suntem prea ocupaţi, stresaţi şi săraci să ne mai facem vizite, să stăm la cafele cu prietenii şi sunt mulţi cei care îşi văd familia o dată la câteva săptămâni. Aşa că ne vedem pe Facebook. Nu costă nimic şi putem, între două probleme de serviciu, să aflăm dacă a născut verişoara Maria sau dacă amicul Vasile şi-a găsit loc de muncă. Stăm cu ochii în monitoare pentru că bani şi timp pentru alt gen de socializare avem din ce în ce mai puţin.

Trădare, trădare dar să ştim şi noi

UDMR a luat o palmă mare, mare peste bot după decizia Curţii Constituţionale potrivit căreia asumarea răspunderii pe legea educaţiei este neconstituţională. Cu câţiva judecători ai Curţii în buzunarul portocaliu acest lucru era greu de imaginat. Nu era, însă, greu de imaginat că Boc va mai lua o muştruluială de neconstituţionalitate, pentru că aceasta este semnătura specifică mandatelor lui Boc ca şef de Guvern. logic şi demn mi s-ar părea ca UDMR să RĂMÂNĂ la guvernare, pentru că altfel o eventuală ieşire şi coalizare cu PNL şi PSD în opoziţie ar însemna că, partidul cel mai longeviv la conducerea ţării, nu urmăreşte decât interesele legate de minoritatea pe care o reprezintă şi nu a CETĂŢENILOR acestei ţări.

Citatul zilei, episodul 3

"Nu libertatea lipseşte, ci lipsesc oamenii liberi."  Leo Longanesi

Citatul zilei: episodul 2

"Nu există nici un succes ca să poată compensa răul pe care o naţiune şi-l face sieşi, când încetează să ia dreptatea drept lege supremă."

William Ellery Channing

Citatul zilei, episodul 1

"Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat." Albert Einstein

De ce mai trebuie să fie frig?

Frigul creează probleme mari. Îngheaţă ţevile, drumurile, apa din bălţi, parbrizele maşinilor, mâinile oamenilor cărora nu le place să poarte mănuşi şi lista ar putea continua. Printre altele, una din consecinţele nefaste ale frigului este că trebuie să ne încălzim locuinţele şi asta creşte factura la consum. Unii sunt norocoşi şi nu au probleme din acest punct de vedere. Alţii, însă......Spre exemplu cele 350 de familii cărora primăria urbei noastre vroia să le cumpere centrale de apartament care urmau să fie plătite în rate timp de cinci ani. Suntem la începutul lunii noiembrie şi, iată că, după ce au făcut mare tam-tam pe tema achiziţionării acestor centrale, edilii trandafirii s-au răzgândit. Nu vor mai cumpăra centrale individuale de apartament pentru aceste famili, ci le vor acorda fabuloasa sumă de 1700 de lei pentru a-şi rezolva, cumva, problema încălzirii. ??????????????? Că suma nu este suficientă pentru introducerea unei centrale nu se întreabă nimeni din primărie. Raţionamentul lor a fost următorul: multe din aceste familii nu-şi vor permite să plătească rata la primărie. Bine, bine. Factura la gaz cu ce o vor plăti? De unde vor scoate restul de bani necesari pentru lucrări? Nimeni nu zice nimic. Dârdâiţi mureşeni, dârdâiţi!

Moţiunea, episodul n+1

PNL a depus o nouă moţiune de cenzură. De această dată este vorba de Legea Educaţiei pentru care mirificul guvern boc şi-a asumat răspunderea săptămâna trecută. Şi uite aşa Parlamentul continuă să fie o arenă inutilă, plătită cu bani grei, în care se luptă pe moţiuni şi asumări de răspundere, iar procesul legislativ a devenit istorie. La Parlament există deja un proiect de lege a educaţiei, opoziţia spune că asumarea este neconstituţională iar guvernul vrea legea lui, nu cea din parlament. Dacă nu înţelegţi nimic foarte bine. Cred că asta îşi şi doresc distinşii noştrii politicieni. Să nu mai înţeleagă nimeni, nimic. Dacă parlamentarii ar avea coloană vertebrală ar vota proiectul care deja există, abrogând astfel proiectul guvernului care va trece pentru că moţiunea are slabe şanse să întrunească numărul de voturi necesar pentru a trece.

Moţiunea.........

O nouă moţiune, o nouă speranţă, deşartă, pentru PSD şi PNL că vor schimba scaunele din opoziţie cu cele de din guvern. Şanse slabe ca acest lucru să se întâmple. Totuşi am putea asista la o "revoluţie" în direct, dacă liderii sindicaliştilor care protestează la Bucureşti nu ar fi şi ei "mânaţi" politic. Până una alta, până se fac jocurile acolo unde trebuie să se facă, ţara stă cu ochii în televizor, pensionarii se plâng pe la colţuri sau prin parcuri, jumătate din oraş nu are căldură şi se anunţă vremuri noi cu directori noi la Teatrul Naţional. Viaţa merge şchiopătând înainte. Până când nu poate spune nimeni. Cert este că ceva trebuie să se schimbe. Cât de curând.

Exerciţiu de imaginaţie

Suntem într-o oală mare, care se numeşte România şi care fierbe cu leşie. În această oală nimic nu este normal, nimic nu este aşa cum ar trebui să fie într-o societate europeană în secolul XXI-spre sfârşitul lumii, după unele teorii. Am susţinut mereu că, cea mai mare şi poate singura, problemă a românilor, ca naţiune, ţine de MENTALITATE! Aş vea să fac un exerciţiu de imaginaţie: să-mi imaginez că trăiesc într-o societate în care independeţa individului nu are de suferit în funcţie de toanele în care se trezeşte narinerul Băse dimineaţa, o societate în care legile sunt făcute de oameni care chiar au habar de ce înseamnă o normă juridică şi ce reguli generale guvernează realizarea, adoptarea şi punerea în practică a acestora, o societate în care cei chemaţi să aplice legea să nu fi intrat în magistratură cu pile şi să nu fi trecut prin facultate plătind la un ghişeu şi ridicându-şi diploma de la altul. Ar fi frumos să nu aud niciodată de oameni care câştigă pe lună mai puţin decât plăteşte orice cetăţean european decent într-o seară la restaurant, o societate în care funcţionarii statului, publici sau mai puţin, să nu aştepte un plic ca să-şi poată plăti consumul în lunile de iarnă. Aş vrea să nu mă duc cu fiola de algocalmin de acasa dacă trebuie să mă internez la spital. Aş mai vrea ca iarna să nu ne ia prin surprindere în fiecare an prin lunile noiembrie-decembrie, ca oamenii să nu se calce în picioare pentru a "pupa" oase, ca preoţii să nu facă politică şi ca telefoanele să nu mai fie ascultate aiurea, ca oamenii să-şi primească banii de la FMI şi Guverul chiar să cadă, la propriu de ruşine. Utopic, nu? Nu şi dacă românul ar înţelege ce înseamnă DEMOCRAŢIE, dacă ar scăpa de complexele moştenite din "epoca de aur" şi dacă ar renunţa la PUPINCURISM!
Sursa: DEX:
DEMOCRAȚÍE ~i f. 1) Formă de organizare și de conducere politică a societății, care proclamă suveranitatea poporului. 2) Formă de guvernare a statului, bazată pe separația puterilor și pe votul universal. 3) Stat căruia îi este proprie o astfel de organizare. 4) Metodă de conducere a unui colectiv, care asigură participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante. [Art. democrația; G.-D. democrației; Sil. -ți-e] /<fr. démocratie

DEMOCRAȚÍE s. f. formă de organizare politică a societății care proclamă principiul deținerii puterii de către popor. ◊ ~ sclavagistă = tip de democrație în care puterea era exercitată de stăpânii de sclavi; ~ burgheză = formă specifică orânduirii capitaliste, prin care se încearcă să se asigure libertatea și egalitatea generală a cetățenilor în fața legilor; ~ populară = formă de democrație apărută într-o serie de țări din Europa și Asia, după cel de-al doilea război mondial, în care puterea aparține clasei muncitoare în alianță cu țărănimea și alte categorii de oameni ai muncii; ~ internă de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit căruia toți membrii săi ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului și de viața internă de partid; ~ economică = democrație care presupune participarea sistematică directă sau prin reprezentanți (inclusiv manageri), liber și expres aleși ai poporului, la conducerea și realizarea procesului de producție, repartiție și schimb la toate nivelurile economiei. (< fr. démocratie, gr. demokratia) 
 
pupincurism, pupincurisme s. n. lingușeală, servilism, slugărnicie

Poate .........la un moment dat chiar se va schimba ceva, sau o să murim aşa?