luni, 19 septembrie 2011

Domnle' nu mai găsesc logica!


Avem un mamut de Uniune cu trei partide, PNL, PSD şi PC. Opoziţia! USL a apărut ca o alternativă la teroare portocalie. Cam asa s-a vrut la început. Normal toată lumea aştepta momentul împărţirii comunelor, oraşelor şi municipiilor în funcţie, cică, "de rezultatul sondajelor". Ne ameţeau cei din opoziţie să credem că vor face nişte sondaje de opinie cu posibili candidaţi şi cel mai bun va câştiga. NU, nu va fi o păruială politică pe împărţirea funcţiilor de primar şi de preşedinte de CJ, păreau a ne transmite duetul Ponta-Antonescu prin toţi pori. Dar, politicanul tot politician rămâne indiferent de culoarea în care vopseşti gardul partidului din care face parte. Rezultate publice ale sondajelor nu am văzut. Şi prin rezultate spun numele care au fost în sondaj şi ce procent a obţinut fiecare. De împărţit au împărţit ce era clar deja, la Iaşi s-a făcut o excepţie şi a doua se va face la Bucureşti unde Ponta îl vrea pe Oprescu primar, iar Daniel Constantin îş vrea pe Piedone. La Parlamentare rămân împreună, dar la locale...adio...şi un pupic pe bască.
De cealaltă parte avem Puterea! Cu o combinaţie portocalio-verzuie-verde închis-verde deschis, PDL şi UDMR şi-au ASUMAT o serie de măsuri nu numai nepopulare ci complet lipsite de logică prin modul în care au fost aplicate. Puterea vrea reforma masivă a statului, comasarea alegerilor să facem economie (fără a preciza la buzunarul cui facem economia n.r.), revizuirea Constituţiei revizuită şi alte câte şi mai câte nebunii. Puterea are miniştri care numai ce trebuie să facă un ministru nu fac, dar înfiinţează ministere fantomă din nevoia de face ceva. Reorganizarea administrativ-teritorială e prioritară pentru viitorul politic al PDL şi prin asta a se înţelege că le e teamă tare că-şi vor pierde scaunele.
În timp ce unii se pregătesc pentru alegeri, aşa cum îşi imaginează că vor fi, alţii se pregătesc să facă ceva, numai că nu prea ştiu ce anume. Pe bune, mai înţelege cineva ceva?

duminică, 11 septembrie 2011

Ultima duminică

Da, e ultima duminică liberă, de mâine back to work. Încercând să mă pun la curent cu ultimele ştiri dau peste Albă ca Zăpada. Basme, prinţi, fantezii. Zice lumea că PDL o caută asiduu pe prinţesa care, prin iubire şi prin calităţile ei inestimabile, înfrânge moartea purtată de mărul otrăvit şi face astfel ca, o poveste tristă în esenţa ei, să aibă un final fericit. Încerc să-mi amintesc în cât mai multe detalii basmul cu pricina. Avem un tată iubitor a cărui soţie moare. Nu poate să-şi asume creşterea de unul singur a copilei aşa că apelează la varianta de rezervă mama vitregă. Ca în orice poveste mama vitregă e o cotoroanţă obsedată de look şi iniţiată în tainele magiei negre. Îl trimite pe pădurar cu Albă ca Zăpada în pădure, dar acesta nu are curajul să-i facă felul. Intră în scenă piticii, atacurile mamei vitrege se intensifică, o păcăleşte cu mărul, Albă ca Zăpada moare, vine prinţul, o sărută, Happy End de zile mari. Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.
Basm frumos, poveste cu tâlc din care să învăţăm de mici să fim buni, să ne ajutăm aproapele, să nu punem accent pe lucrurile superficiale. Biata Albă ca Zăpada. Dacă nu ar fi fost un personaj de basm, naiv prin însăşi contrucţia sa, ar fi intrat în pământ de ruşine. Cum ar putea o fiinţă atât de fragilă, care fără ajutorul magic al basmului nu ar fi avut ce căuta în societatea de azi, să fie salvatorul unui partid politic. Oricărui partid politic, indiferent de culoarea arborată. Şi cine este Prinţul? Fără sărutul lui povestea are un sfârşit tragic. El e până la urmă cel care reuşeşte să înlăture malefica vrajă a mamei vitrege. Şi cine sunt piticii? Cât de relevanţi sau irelevanţi sunt ei din moment ce în poveste ei o ascund pe Albă ca Zăpada, nu-i fac campanie electorală.
Vorba din popor zice că "Românul s-a născut poet". Poet sau nu lipsa acută de modele din societatea românească duce la crearea unor modele artificiale, naive şi lipsite de sens. România nu are nevoie de o Albă ca Zăpada, nici de Prinţesa din Pădurea Adormită şi nici de vreun Făt Frumos cu Părul Tors. România are nevoie de coerenţă, în tot şi în toate. În loc să căutăm cai verzi pe pereţi, vreun salvator de naţie pe cal alb care dintr-o unduire a paloşului să cureţe corupţia sau alte păcate ale lumii moderne, mai bine un pic de bun simţ, puţină coerenţă, o fărâmă de decenţă în gestionarea trebilor împărăteşti. 20 de ani am râs, glumit, furat, căutat subterfugii şi rezolvări de pe picior. Ardeleneşte spus poate a venit timp să "şedem şi să cugetăm".

vineri, 9 septembrie 2011

Pe gaura cheii

Capra vecinului a reprezentat de-a lungul timpului o eternă sursă de fascinaţie pentru Om. Desigur, unii s-ar aştepta să spun pentru români, dar sunt prea mulţi preocupaţi să facă "neamul de ocară" iar eu nu cred că preocuparea pentru proverbiala capră este numai apanajul neamului nostru. Fascinaţia pentru "bârfă", preocuparea permanentă de a şti cele mai intime amănunte despre cei din jurul tău, aviditatea cu care sunt urmărite detaliile din vieţile altora reprezintă un fenomen universal, uman şi complet de neîţeles pentru mine. "O vecină stă pe balcon cu ţigara şi cafeaua în mână. Soţul, nefumător, nu o lasă să fumeze în casă?", "Vecinul de la II şi-a luat maşină nouă. Oare de unde are banii? Sigur a luat soţia credit că el nu lucrează de un an.", "Vai ai văzut cu cine umblă aia? E ceva valutist sau bişniţar. Oricum e ţigan." Bărfe, bărfuliţe, poate naive sau inocente dar simptomatice pentru boala neamului uman. De la minuscule interogaţii privind sursele de venit ale vecinilor sau alte asemenea trecem la veşnica şi eterna nelămurire a unora: "Da' cu cine iese X sau Y?" "Are prietenă sau prieten?" Puteţi adăuga orice alte "intervenţii" curioase.
Din fericire nu mă număr printre oamenii preocupaţi de vieţile intime ale celor din jur. Chiar nu mă interesează nici de ce fumează vecina în balcon şi nici cine sau de câte ori trece prin patul lui X sau Y. Pentru mine oamenii se împart după cum urmează:
Categoria I: inexistenţi-sunt acele persoane pe lângă care trec pe stradă şi, dacă nu au cumva pe cap o pălărie cu pene, nici nu-i observ.
Categoria II: insignifianţi-acele persoane cu care trebuie, din diverse motive să ai un raport social, oarecare, dar care nu-ţi spun nimic, nu vrei să-ţi spună nimic şi te limitezi la a accepta că existenţa lor este necesară pe Planeta Pământ.
Categoria III: irelevanţii, sunt oamenii din jurul tău a căror părere nu are de ce să aibă vreun efect asupra ta. Le asculţi părerile ca pe o curiozitate, schimbi anumite experienţe dar nu au cum să prezinte argumente solide pentru aţi influenţa punctul de vedere.
Categoria IV: oameni dragi-aici includem persoanle de care te leagă ceva, sentimental, amical, prietenesc, sunt acele persoane pe care le ierţi pentru că îţi sunt prieteni şi asta înseamnă mai mult decât orice curiozitate mai mult sau mai puţin decentă.
Categoria V este cea a oamenilor speciali, puţini, sinceri, înţelegători, pe care îi accepţi cu toate defectele şi le iubeşti toate calităţile. Sunt singuri oameni care au drept de acces în intimitatea ta şi nu prin aşternut ci prin ceea ce sunt, prin esenţa lor care te face să fi tu.
Cei care nu fac parte din ultimele două categorii n-au decât să mănânce seminţe privind pe gaura cheii şi să comenteze la colţuri frănturi de vise observate, cred ei, cu perspicacitate. Cum spunea cineva "if you don't have a life, get one, but stay the f... out of mine"

luni, 5 septembrie 2011

Fragment

"Nu-mi place să mă cert. Pur şi simplu îmi repugnă ideea în sine. Vecina de la III se ceartă de două ore cu un bărbat. Stau în pat şi bănuiesc că e soţul. Nasol moment, dar nu ar putea să se certe în pădure? Sau pe câmp. Sau oriunde or vrea ei numai în cei 18mp încojuraţi de pereţi de beton cu ecou nu. Becul de pe hol e chior, femeia de servici a uitat să ducă gunoiul de când e criză şi nu mai strânge aşa mulţi bani în plus pentru pungile cărate de la uşile locatarilor jos la ghenă. Fiind cald unii locatari gătesc noapte, mirosul de praf ridicat de pe asfalt se îmbibă cu arome de toamnă şi de cartofi prăjiţi. Fiecare cu ale lui. Tocurile vecinei de vis a vis ma scot di sărite. Au ore matinale când bocăne pe casa scărilor. Picătura chinezească se poate ascunde pe lângă "ţac-ţac-urile" ameţite de clubăreală ale colocatarei. Facebook-ul îmi tot cere să-mi actualizez starea şi frigiderul trebuie dezgheţat. Cotidian banal, insgnifiant, trecător. Asta până sună telefonul/interfonul. Again, ca pe ceas, dacă ar arăta vreodată timpul corect. Câteva luni de linişte şi iar la balamuc. Taifun, uragan sau o ploaie blândă de toamnă? Asta e imposibil de prezis. Mai bine aşa, altfel ne-am plictisi, ori nu e cazul, încă..."

vineri, 2 septembrie 2011

Compotul de la stat si comasarea alegerilor

Am încercat să mă abţin şi să nu comentez, pe cât posibil, tot felul de subiecte, care mai de care mai populiste şi lansate aiurea. Minunea asta cu comasarea alegerilor le întrece, însă, pe toate. Am citit şi ascultat motivele pro şi contra. Am scris opinia, să spunem profesională în Zi de Zi săptămâna trecută, dar acum, în concediu fiind, dau peste următoarea ştire. Pe Ziare.com.
"Mai multe echipaje de politie si pompieri au intervenit in noaptea de joi spre vineri pentru a evacua un intreg bloc din Timisoara din cauza unei oale pe care o femeie a uitat-o pe foc. Echipajele de la interventie erau disperate pentru ca in bloc exista fum, insa nu descopereau incendiul in sine, informeaza Realitatea TV. Intr-un final a fost descoperit motivul: o femeie a pus o oala cu compot pe foc si a adormit. "S-a ars si nu a iesit mirosul acela de zahar ars. Am uitat trei borcane de compot la fiert, acolo pe aragaz, si m-am pus pe pat, am ascultat muzica la radio si m-a furat somnul", a declarat gospodina.
Ca sa isi impace vecinii, femeia a promis ca data viitoare cand va face compot le va da tuturor."
Acum stau şi mă întreb cum îi explicăm gospodinei cu pricina cum stă treaba cu uninominalul, cu faptul că la baza alegerilor locale stau o serie de principii juridice, iar la baza celor parlamentare altele, cum să-i spunem noi că de fapt ăştia de sunt numai cu vuitoane pe la TV caută "binele naţiunii" şi pun "intereselul cetăţeanului" pe primul loc, cum să-i desenăm noi la tanti care a adormit pe muzica lui Julio la ce stiu eu care FM de şi-a dat foc la compot, că noi nu suntem în criză şi să stea liniştită că din ajutorul social îşi va permite încă 2 borcane în plus pentru vecini, aşa ca ajutor de stat. Doar tot e an preelectoral.