Mă forţez să nu-mi fie ruşine

Mă forţez să nu-mi fie ruşine de:

• faptul că trăiesc într-o ţară unde un om intră pe un teren sportiv pentru a-i dau un pumn în cap unui jucător al echipei adverse.
• faptul că cea mai vizualizată poză pe internet este a şefului de stat hăhăind cu toată dantura înconjurat de feţe bisericeşti.
• faptul că niciuna dintre instituţiile statului nu mai înţelege să funcţioneze potrivit legii şi al bunului simţ.
• privirile din ochii bunicilor care nu mai înţeleg nimic din lumea în care trăiesc şi care îşi văd pensiile subţiindu-se anual.
• şefii de instituţii care apar alcoolizaţi la televizor sau de cei cărora, atunci când le adresezi o întrebare îţi răspund că nu au habar despre ce vorbeşti.
• edilii locali care se exprimă incoerent crezând că limbajul colorat îi face mai interesanţi.
• colegii din media, directori de trusturi care exploatează fără neruşinare dramele din vieţile celorlalţi.
• incapacitatea celor chemaţi să aplice legea, de prea multe ori cu mâinile legate de interesele economice ale altora.
• prostituţia intelectuală în care ne complacem pentru că undeva în procesul de tranziţie se pare că ne-am pierdut coloana vertebrală.

Încerc, caut în mine resurse pentru a nu mă ruşina că sunt cetăţean român şi trăiesc în România.

Încă mai rezist, relativ, dar oare cât voi mai putea rezista.

Doar o zi de marţi?

Nu am ascultat "live" discursul regelui pentru că număram puţinii spectatori neînregimentaţi de la depunerea de coroane din centru. Am citit, însă, discursul în jurul căruia au existat atâte discuţii. Traian Băsescu, cel care aşa cum am mai scris ocupă vremelnic un scaun prea mare pentru îngustimea sentimentelor sale a lipsit. Din punctul meu de vedere a făcut foarte bine. Zâmbetul său cvasi-tâmp şi chelia lucitoare ar fi distras cu siguranţă atenţia de la vorbele pe care le-a rostit Majestatea Sa. Nu sunt regalistă, nici nu-mi place să port patriotismul la rever ca pe o butonieră de faţadă. Ostaşii alianiaţi azi în centru au intonat imnul, integral şi corect. Politicienii se foiau, oamenii treceau aproape impasibili pe stradă. Azi e doar marţi, servici şi servicii, facturi restante, obligaţii de faţadă ale unora.

S-a ridicat părul pe mine ascultând imnul. Şi marţea, de obicei, nu se întâmplă nimic.

Am citit discursul Majestăţii Sale. Persoana Regelui mă lasă sincer rece. Discursul l-am citit ca pe o capodoperă a ceea ce ar trebui să însemne mesajul pe care un om de Stat are obligaţia de a-l transmite. "Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos."

Pe mine lectura m-a emoţionat. Şi marţea, de obicei, nu se întâmplă nimic.

La Tribunal am găsit copii de clasa a VI-a mai coerenţi în exprimare decât 80% din politicieni, dar şcoala românească este un dezastru ambulant. „Nu ştiu ce voi face peste câţiva ani însă nu ştiu dacă voi fi în măsură să decid dacă o persoană este vinovată sau dacă a greşit sau nu. Nu mă simt bine să acuz oamenii aş vrea să las această meserie de judecător în mâna altor oameni care au sânge rece. Nu mă văd în stare să decid soarta unui om”, mi-a spus o fetiţă.

Inocenţa şi coerenţa lor m-a impresionat. Şi marţea, de obicei, nu se întâmplă nimic.

Povestea unei emoţionante zile de marţi, mâine în Zi de Zi

n.r.-uri asortate

n.r.-urile fac zilele să fie amuzante. Duminică mi le-am pierdut, nu pentru că vreo tristeţe nemăsurată ar fi dat peste mine. Din contră. Duminică mi-am pierdut, pentru început, cuvintele. Ar fi fost greu să le păstrez, cu atât de mult să le folosesc, nu de alta, dar când un perfecţionist (oportunist n.r.) remarca o chestie de extremă sensibilitate (n.r. pentru mine) devine complicat să dai replici. Ori dacă nu ai replicile, n.r.-urile devin irelevante. Oricum, nu mai era nici loc, nici sens de n.r.-uri. :P Tocmai de asta, nu vorbesc despre oamenii speciali.

Până şi Boc vorbeşte de Huidu

Acum, după ce până şi Boc şi-a exprimat un punct de vedere despre accidentul lui Huidu, după ce,

în sfârşit, cineva de la CNA s-a sesizat în privinţa unei grave şi perpetuee abateri de a televiza tragedii pentru audienţă, vreau şi eu să scriu câteva lucruri. Am urmărit, recunosc numai pe online, nervii mei nu suportă TV-urile de ştiri, o sumedenie de comentarii legate de accidentul lui Huidu. Am aflat câte amenzi a luat prezentatorul, unde se deplasau victimele, părerile specialiştilor etc. În urmă cu 10 ani am trecut printr-un accident asemănător, mai puţin maşina care venea de pe contrasens. În cazul meu, pe contrasens se deplasa, cu ceea ce în ultimele fracţiuni părea o viteză ameţitoare, un copac. Întâlnirea dintre autovehicul şi arbore a dus la o întâlnire nu tocmai fericită dintre capul meu, un geam securizat şi o uşă. Norocul nostru a fost că pe trotuarul pe care era plantat copacul nu-şi făcea veacul vreun om, l-am fi luat în plin. Condiţii meteo nefavorabile, depăşire, viteză neadaptată.....urmările se văd.

Ideea este că a fost un accident, un fapt neprevizibil, întâmplător, care rupe mersul firesc al lucrurilor şi a cărui consecinţe sunt tragice. Putea fi evitat? A fost o decizie de ultim moment să urc în accea maşină care cu se încăpăţâna să nu pornească cu doar câteva ore înainte. Nemaivorbind de faptul că şoferul nu trebuia să se întoarcă în oraş în ziua aceea. Soartă? Poate, până la urmă fiecare se minte cum poate. Ceea ce s-a întâmplat cu Huidu a fost tot un accident, tragic, din păcate. Dar, acum, când morţii sunt cu morţii şi vii cu vii, chiar nu-i putem lăsa pe niciunii dintre ei în pace?

LA MULŢI ANI MAMA!

"NU CĂRŢILE CRESC OAMENI, CI MAMELE!"
(August Strindberg)

Minerul corporatist şi paragina de la Roşia Montană

Am plecat săptămâna trecută la Roşia Montană fără a şti foarte multe lucruri despre acest subiect. A fost o experienţă interesantă, informativă, dar care  a născut mai multe întrebări. Pentru început trebuie să spun că zona respectivă este moartă din toate punctele de vedere. E mare păcat. O colegă care a participat a făcut la un moment dat o afirmaţie „Doamne ce ţară frumoasă avem”. Da, aşa ne place să spunem, avem o ţară frumoasă şi bogată. Ceea ce nu înţeleg este de ce nu ştim să o exploatăm. Poate termenul este dur dar mi se pare cel mai potrivit. Din ceea ce am constatat la faţa locului, cei care vor să investească acolo au pus la punct un proiect solid. De cealaltă parte înţeleg îngrijorarea ecologiştilor. De ce nu se poate găsi o cale de mijloc? De ce nu se poate găsi o soluţie care să mulţumească ambele tabere? O investiţie serioasă în acea zonă este vitală. Într-o perioadă economică precum cea pe care o traversăm acum aurul şi argintul exploatate acolo ar putea aduce un plus economic României şi har Domnului avem nevoie de plusuri cât mai multe în domeniul acesta. Patrioţii vor striga „ne vindem ţara!”. Asta îmi aduce aminte de începutul retrocedărilor terenurilor agricole. Moşi de 90 de ani în cârjă care stăteau şi se uitau la fâşia de pământ proaspăt recăpătată şi înţelegeau că nu au ce face cu ea. Bun, zic, să nu ne vindem ţara, dar de ce nu am fost capabili să exploatăm până acum? De ce ne-am închis toate minele? Decât să facă alţii, mai bine să stăm să ne uităm la stânci şi să nu facem nimic? Mai sunt cei care vin şi vorbesc de comisioane ascunse, de mită politică, de interese corporatiste şi câte şi mai câte. Nu există ţară din lumea asta unde astfel de lucruri să nu existe. Ele există şi sunt evidente, dar chiar nu cred că mai trebuie să insităm atât de multe pe ele. De fapt, tot acest circ în jurul proiectului de acolo mi se pare exagerat. Este evident că vorbim despre o afacere, dar statul ar trebui să aibă capacitatea de a negocia un contract avantajos care să mulţumească toate părţile implicate. Acum în al 12-lea ceas clasa politică românească ar trebui să înţeleagă că orgoliile trebuie lăsate deoparte. Întrebarea care se naşte este dacă va avea statul capacitatea de a nu o da în bară încă o dată. De a nu face o nouă afacere păguboasă pentru noi, de a înţelege că negociază de pe o poziţie de putere şi că deţine mecanismele necesare pentru a face ca proiectul de la Roşia Montană să fie un succes, în primul rând pentru România. Poate, naiv vorbind, este o cautare a unei fărâme de speranţă, după 20 de ani în care am văzut prea multe vise năruite de interese meschine.

Editorial publicat în săptămânalul Ziarul de Mureş, luni 10.10.2011

Zodiacul răutăcios I Varsator

Nu pot să mă abţin, l-am primit şi eu. Foarte tare. Azi, of course, începem cu Vărsător!
Vărsator (21.01-19.02) 

Planeta dominanta: Uranus, planeta convulsiilor si ciudățeniilor. 

Animalul sacru: pasărea spin 
Element cartomanţie:rindeaua,fierăstrăul chirurgical,cuţitul electric,strungul,freza,excavatorul,trusa călăului 

Personalitate: Victime de sine,Vărsătorii sunt cele mai ciudate ființe de pe Terra, ceea ce explică frecvenţa mărită cu care sunt răpiţi de marțieni. Nu se știe totuși daca aceștia îi selectează doar pentru a le studia anomaliile sau fiindcă îi considera o specie înrudita. Oricum, este ceva în neregula cu ei, deoarece au idei stranii, reacții imprevizibile 
şi fac totul pe dos faţă de restul omenirii. Se spune ca sunt deschiși la nou, le place sa experimenteze si au o fire independentă. Asta înseamnă că dau banii pe prostii de care n-a mai auzit nimeni, aderă la cele mai fistichii diete sau curente religioase si îi doare în cot de părerea celorlalți. În plus, sunt deosebit de agitați, ceea ce nu este bine, caci excesul de energie le permite să-şi pună în practică proiectele utopice si inițiativele anarhiste. Prietenii îi suportă maximum doua ore, iar rudele lor migrează în alte cartiere. Cât despre dragoste, Vărsătorilor nu le este prea clar ce înseamnă … !Femeile de o gelozie teribilă uneori devin religioase trăgând blesteme şi părticele celor care le stau în preajmă. Un câine senzitiv şi-ar muşca coada cu tot cu picioarele din spate…dacă ar cunoaşte gândurile stăpânei…În atacurile de panică sau frică din timpul nopţii…
Meseria potrivita: vânzător de gogoși,şofer de cursă lungă,chelner,comis voiajor,agricultor,jucător de poker,tăietor de lemne,drujbar,ţapinar 
Zodia potrivită:Săgetător,Berbec,Leu,Capricorn,Taur 
Pizza magica: Napoletana. 
Medicamentul norocos: cianura