luni, 28 mai 2012

„Să fim în rând cu lumea”

Distinse doamne şi domnişoare, distinşi domni, care mă cunoaşteţi, mă citiţi sau citiţi acest blog din pură întâmplare Doresc pe această cale să vă anunţ următoarele: Mi-e greaţă! Trăiesc într-o societate în care dacă ai 30 de ani şi nu ai un soţ, un copil sau cel puţin o relaţie stabilă eşti un looser, adică un ratat, un om care nu a realizat nimic. Ciudat, însă, pentru simplul fapt că nu am niciuna din „calităţile” enumerate mai sus eu nu mă simt un om ratat. Nu am criza de 30 de ani caracterizată prin dorinţa acută de a procrea sau de „a fi în rând cu lumea”. Consider că am ce să trec într-un CV în afară de starea civilă şi, după cum am mai spus, viaţa mea privată este PRIVATĂ. Punct şi atât. M-am săturat să dau explicaţii. Pe această cale vă anunţ că, din punctul meu de vedere, a te căsători şi a avea copii nu este o performanţă. Este un lucru natural şi firesc care se întâmplă sau nu. Dacă, la un moment dar, am să mă trezesc într-o dimineaţă şi am să consider că doresc să-mi trăiesc viaţa alături de omul lângă care m-am trezit, vă anunţ. Dacă nu, nu. E simplu. Dacă pot păstra un dram de naivitate în viaţa asta atunci acel dram vreau să-l păstrez pentru a continua să cred că o căsnicie se naşte din iubire, nu dintr-o necesitate socială. Un copil vreau să cred că se naşte la fel. O să vă supăraţi, o să-mi daţi în cap şi o să-mi spuneţi că sunt o nonconformistă. Asta e. Aveţi dreptul la opinia dumneavoastră. Lăsaţi-mi dreptul la opinia mea. Cu deosebit respect, Sanda Viţelar