Carla ne scrie despre iubire

Te iubesc! “Două cuvinte care schimbă totul. Îţi schimbă starea de spirit, îţi schimbă viaţa, îţi schimbă gândirea, te schimbă pe tine ca persoană. Tu ce simţi când spui cuiva “te iubesc”? Simţi că sufletul îţi zburdă de fericire? Simţi că ai ţopăi prin casa de bucurie şi că nimeni şi nimic nu e mai puternic decât tine în momentele acelea? Ce simţi când îţi spune cineva ”te iubesc”? Te simţi cel mai frumos copil din întreaga lume? A IUBÍ - . 1) (persoane de sex opus) A trata cu sentimente de dragoste. 2) A trata cu un deosebit atasament sufletesc IUBÍRE -. 1) v. A IUBI și A SE IUBI. 2) Sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; dragoste; amor. 3) Atașament sufletesc (simpatie, prietenie, afecțiune) puternic față de cineva sau ceva. După cum ştim cu toţii, există mai multe tipuri de iubire. Iubirea faţă de părinţi, iubirea faţă de fraţi, faţă de copii, iubirea faţă de prietenii adevăraţi şi să nu uităm de simpaticele animăluţe care şi ele se bucură de iubirea noastră, a oamenilor. Însă iubirea care ne luminează sufletul şi fără de care nu putem exista este cea faţă de partenerul nostru de viaţă. Atunci când iubim ne simţim euforici de parcă nu ar exista nimic care să ne trezească din mrejele dragostei. Totul este colorat în jurul nostru, toată lumea e veselă şi ajungem să facem tot feluri de lucruri ţăcănite, din dragoste. Te iubesc pe toate limbile Pământului, dar mai ales pe limba mea. Singurul fel în care te iubesc este felul meu. Nu există doi oameni care să iubească la fel, unul dintre parteneri întotdeauna iubeşte mai mult. Oarecum e bine pentru că altfel nu ar exista sentimentul de completare, dar în acelaşi timp e şi trist pentru că unul din parteneri se simte uşor neîndreptăţit că oferă mai multe sentimente decât primeşte. Asta nu e deloc o problema, aş spune. Mi-a spus cineva ”învaţă să te bucuri pentru că oferi, nu pentru că primeşti”. Este un sentiment fantastic de plăcut să oferi, atunci când o faci din suflet. Sunt o sută de moduri de a spune cuiva “te iubesc”. Putem lăsa bileţele prin casă, ne putem împletici picioarele prin pat, putem găti din dragoste, putem scrie numele persoanei iubite pe nisipul de pe plaja mării, etc. Personal consider că există un singur mod fizic în care să spui aceste două cuvinte – îmbrăţişarea sinceră." Carla

Să-ţi spun ce este dragostea adevărată?

În urmă cu ceva timp Carla îmi scria un text despre iubire. Sincer, nu-l mai găsesc şi, recunosc, ăsta este un subiect greu de abordat. Am să o rog să-mi mai trimită o dată textul ei, dar azi am decis să scriu eu. Şi nu e deloc uşor. Aş vrea să evit şabloanele. Mai ales că în acest domeniu sunt cu nemiluita. Dacă te apuci să cauţi în îţelepciunea altora vei găsi multe definiţii, multe experienţe însumate în vorbe de înţelepciune. Dar, până la urmă, fiecare simte altfel. Aş puta acum să scriu pagini întregi, să vorbesc în ele despre diversele tipuri de iubire. Despre iubirea aceea solidă care se traduce atât de des în prietenie, despre nevoia de a consuma fiinţa celuilalt, de a o absorbi în tine pentru a te simţi întreg, despre iubirea de mamă pe care o simşi acut atunci când ţi-e rău şi proverbiala mâncare făctuă de mama te vindecă de orice. Acest sentiment cretin are atât de multe forme încât ar deveni obositoare enumerarea lor. Nu vreau nici să critic, nici să ridic în slăvi acest sentiment, indiferent sub ce formă s-ar manifesta nu putem scăpa de el. Dharles Dickens în Marile Speranţe: "Să-ţi spun ce este dragostea adevărată? E credinţă oarbă, e umilinţă fără preget, supunere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi."