Un oarecare mic experiment pe Facebook

Vă spun de la bun început că postarea de faţă va fi una ceva mai lungă. Într-o postare din septembrie anul trecut, generată de curiozitate uneori acidă a oamenilor din jur, scriam cam aşa:

“Capra vecinului a reprezentat, de-a lungul timpului, o eternă sursă de fascinaţie pentru Om. (…) Fascinaţia pentru "bârfă", preocuparea permanentă de a şti cele mai intime amănunte despre cei din jurul tău, aviditatea cu care sunt urmărite detaliile din vieţile altora reprezintă un fenomen universal, uman şi complet de neînţeles pentru mine. (…) De la minuscule interogaţii privind sursele de venit ale vecinilor sau alte asemenea trecem la veşnica şi eterna nelămurire a unora: "Da' cu cine iese X sau Y?" "Are prietenă sau prieten?" (…) Din fericire nu mă număr printre oamenii preocupaţi de vieţile intime ale celor din jur. (…) Cum spunea cineva "if you don't have a life, get one, but stay the f... out of mine!"”, asta ca să rezum una dintre obsesiile mele.

Revin azi la ideea de atunci. Dintr-o altă perspectivă, dar concluzia va fi oarecum aemănătoare, dacă nu chiar aceeaşi.

Dar, să luăm povestea cronologic.

Într-una din serile acestei săptămâni mă plictiseam. Trebuia să fac o pauză între două cărţi (de citit! şi mulţumiri şi pe această cale prietenilor care mi-au dăruit la 30 de ani o serie de cărţi superbe, pe lângă celelalte cadouri minunate n.r.) aşa că dau drumul la muzică şi încep să butonez Facebook-ul. Nimic interesant, niciunul din utilizatorii preferaţi nu erau on-line, aşa că mă distrez şi îmi vine o idee ghiduşă. Ce-ar fi să-mi schimb “starea civilă” de pe FB. Zis şi făcut aşa că trec de la “It’s complicated” la “Sanda Viţelar is single”.

De ce aveam “starea civilă” it’s complicated? O să vă spun puţin mai încolo.

Bun, deci trec pe “single”. Nu dă nimeni “Like”. Ceea ce e bine. Până la urmă, chiar dacă ai fi în cea mai abuzivă sau cretină relaţie posibilă, nu o să se bucure nimeni că eşti singur/singură. A doua zi încep însă “poveştile”, privirile pline de compasiune, interogaţiile sau presupunerile indirecte care ajung întotdeauna la urechile celor vizaţi. Bun, zic.

Mai stau o zi, două. Încet, încet încep să mă enervez. De ce mă enervez? Vă spun şi asta mai încolo. Am chef să fac un fel de experiment, virtual, of course. Prin urmare intru din nou la setările contului de FB şi schimb, a doua oară, “starea civilă”. De această dată trec “in a relationship” şi o inimă mare apare pe Time line. “Sanda Viţelar este într-o relaţie.”…….30 de minute mai târziu se strâng deja un număr de “Like-uri”. Oamenilor le place să te ştie într-o relaţie…..2 ore mai târziu începe să sune telefonul….e, dar partea asta intră, deja, la private life…Apropo de asta….

Concluzii şi răspunsuri:

1. Celor care mi-au dat “Like” la starea de a fi într-o relaţie chiar le mulţumesc. De asemenea, îmi cer scuze că i-am indus în eroare. Cred că “Like-urile” lor au fost din sinceră bucurie.
2. Eu iubesc foarte mulţi oameni, în foarte multe feluri. Nu le arăt tot timpul, unii nu află niciodată, dar aşa funcţionez eu.
3. Se cheamă “viaţă privată” pentru că este privată. Poate avea cel mult 2 actori. Restul sunt un “public” care ar trebui să-şi ţină părerile şi curiozităţile pentru ei.
4. Niciodată “starea mea civilă” nu va fi subiect de afişat pe Facebook.
5. Dacă aţi urmărit firul logic până aici (cel puţin eu sper că e logic n.r.) aţi primit şi răspunsul la întrebările de mai sus.
6. Nu mai credeţi chiar tot ce citiţi. Chiar dacă “aşa scrie pe Facebook.”
7. Dacă aveţi vreo curiozitate în privinţa vieţii mele personale putem să o discutăm la o cafea.

Fragment

"Nu-mi place să mă cert. Pur şi simplu îmi repugnă ideea în sine. Vecina de la III se ceartă de două ore cu un bărbat. Stau în pat şi bănuiesc că e soţul. Nasol moment, dar nu ar putea să se certe în pădure? Sau pe câmp. Sau oriunde or vrea ei numai în cei 18mp încojuraţi de pereţi de beton cu ecou nu. Becul de pe hol e chior, femeia de servici a uitat să ducă gunoiul de când e criză şi nu mai strânge aşa mulţi bani în plus pentru pungile cărate de la uşile locatarilor jos la ghenă. Fiind cald unii locatari gătesc noapte, mirosul de praf ridicat de pe asfalt se îmbibă cu arome de toamnă şi de cartofi prăjiţi. Fiecare cu ale lui. Tocurile vecinei de vis a vis ma scot di sărite. Au ore matinale când bocăne pe casa scărilor. Picătura chinezească se poate ascunde pe lângă "ţac-ţac-urile" ameţite de clubăreală ale colocatarei. Facebook-ul îmi tot cere să-mi actualizez starea şi frigiderul trebuie dezgheţat. Cotidian banal, insgnifiant, trecător. Asta până sună telefonul/interfonul. Again, ca pe ceas, dacă ar arăta vreodată timpul corect. Câteva luni de linişte şi iar la balamuc. Taifun, uragan sau o ploaie blândă de toamnă? Asta e imposibil de prezis. Mai bine aşa, altfel ne-am plictisi, ori nu e cazul, încă..."