Jur că-mi plac unghiile!!!

Recunosc! Am o problemă cu unghiile mele. Le rod. Prost obicei, ştiu şi, dacă din întâmplare uit cumva, sunt destui care să-mi aducă aminte lucrul ăsta. Acestea fiind spuse şi cu riscul de a-mi ridica femeile în cap vreau să scriu despre unghii. În urmă cu ceva ani, când criza nu-şi arătase colţii, vinerea era seara fetelor. "Gaşca" de câte 7 sau 8 gagici mergeam în oraş, ba la un restaurant, ba prin club sau amândouă. Într-o astfel de seară am decis să mergem "La Mitică". La un moment dat, una dintre prietenele mele o întreabă pe o alta: Tu unde mergi la unghii? Acolo în gang? La auzul acestor cuvinte am avut convingerea fermă că va urma o discuţie lungă la care eu nu voi lua parte. În următoarele zeci de minute, nu ştiu câte zeci, din punctul meu de vedere puteau să treacă 10 ore, am aflat tot ce nu vroiam să ştiu despre acest subiect. Unde, cine, ce modele face, cât costă. Unghii false. Înţeleg, desigur, perfect de ce femeile au obsesii cu chestiile astea. Motivele nu sunt foarte departe de meşe, machiaj, vopsit de păr, tocuri, fuste, ciorapi, implanturi, liposucţii şi lista poate continua lung şi bine. Fiecare cu piticii lui, spun eu, şi nu mă bag în piticii celorlalţi. DAR, nu pot să înţeleg ceva. Nu s-a ajuns cam prea departe? Pe bune. Ţine-ţi minte cum ziarele promovau tineri scriitori publicând romane în seriale scurte? În curând vom avea unghii false digitale pe care vei putea citi întregi romane, la fel de digitale sau blogurile unora cu pitici. Poate nici nu e o idee rea. Se mai cultivă nişte Pitzi?

Critică...sau nu?

Mi-am propus, după o serie de depresii şi căderi nervoase, să nu mă mai enervez pentru că oamenii sunt cretini. Nu ai cum schimba asta, din nefericire. Din dorinţa de a nu mai acorda atenţie acestor fiinţe care ţin neapărat să ne spună cam tot ce le trece prin cap, am încercat să scriu despre fashion şi alte minunăţii. Nu prea a funcţionat. În primul rând pentru că nu mă pasionează foarte tare să scriu despre cât de prost se îmbracă unii sau despre lipsa de gusturi a altora. Fiecare cu plăcerile lui, nu poţi să te bagi în gustul omului. Dacă unuia îi plac şosetele albe cu firma la vedere asortate la pantofi negri de lac asta e. Nu îl poţi convinge că e de prost gust şi acum, pe bune, nu stau să fac educaţie nimăui. Oricum o dăm tot la educaţie ajungem şi, implicit, la subiectul care mă irită cel mai tare în ultima vreme. După "dezastrul" de la BAC s-a trezit populaţia să critice. Vrei să te dai deştept, critici sistemul de învăţământ. Că elevii nu ştiu cum sunt, că profesorii aşa şi pe dicolo, că administratorii nu mai ştiu ce fac, că univeristăţile sunt o afacere. Lista de critici este lungă şi, recunosc, unii au motive întemeiate. Eu nu înţeleg ceva. 99,9% dintre noi ne-am format în acest sistem de învăţământ. Indiferent de perioada în care ne-am efectuat studiile, probleme în sistem au existat mereu. Pe de altă parte eu nu am auzit vreun român să nu spună că "noi suntem cei mai deştepţi. Ăia din alte state nici nu ştiu unde e România pe hartă. luăm pe oricine ca nivel de intelect" şi alte asemenea afirmaţii. Acum se pare că sistemul scoate numai tâmpiţi. Nu mai pricep nimic. Pe FB cineva comenta despre locurile cu taxă la univeristăţile de stat. Aşa şi? Da sistemul universitar începe să semene cu o afacere, dar asta nu înseamnă că toţi absolvenţii de studii superioare sunt tâmpiţi sau şi-au cumpărat diploma. Da, există elevi analfabeţi care nu au ce căuta în băncile şcolilor, dar nu sunt toţi aşa. În loc să vorbim de vârfuri şi să facem tot ce putem pentru a remedia neajunsurile noi dăm cu piatra. Halal!

Din nou despre fashion....de data asta cu bărbaţi

Mult distintinşi domni,

Vara e cald, de obicei, şi înţelegem perfect că picioarele transpiră în şosete şi pantofi sau tenişi sau ce vreţi. Personal am sincer o problemă cu bărbaţii care poartă sandale, dar asta e. Nu putem să interzicem asta acum. Sfatul pe care l-am dat ieri pentru femei e valabil şi la băărbaţi. NEVER EVER nu vă luaţi şosete la sandale, chiar dacă au logo de firmă pe ele. Pe bune, nu se face. Şi aveţi grijă la pedichiură dacă tot vreţi să ne arătaţi degetele de la picioare.

Nu pot să cred că scriu de fashion pe blog!

Mult stimate doamne, distinse domnişoare,

Pe bune, NEVER EVER pantofii decupaţi sau sandalele de orice fel, oricât de fashion ar fi nu se poartă cu CIORAPI. PE BUNE!!! Am înţeles că e răcoare afară. Purtaţi pantofi închişi dacă vreţi să luaţi ciorapi. Până şi eu ştiu asta şi chiar nu mă pasionează moda.

Cine va schimba lumea?

Cei de la Antena 3 au adus luni şi marţi seara în faţa telespectatorilor o serie de elevi, absolvenţi de clasa a XII-a şi cu BAC-ul luat cu note de peste 9.00. Am remarcat la aceşti elevi, care, între noi fie vorba, l-au încurcat de câteva ori pe Gâdea cu răspunsurile lor, acelaşi entuziasm, aceeaşi dorinţă de a schimba lumea pe care o aveam şi eu la vârsta cu pricina. Foarte Bine! Speranţa moare ultima, spune o vorbă din popor.

Când am terminat clasa a XII-a credeam că generaţia mea va schimba lumea. După şapte ani de studii superioare şi după vreo 10 ani de la BAC constat că nu s-a schimbat mare lucru. Că noi, cei care acum 10 ani visam la ceva mai bun nu am reuşit. E uşor să dai vina pe sistem. Oare fiecare în parte am făcut destul? Am făcut tot ce am fi putut?

Poate o vor face ei, poate nu.

O mică diferenţă de mentalitate

Unul dintre motivele găsite de unii pentru "dezastrul" de la examenul de BAC din acest an a fost prezenţa camerelor de supraveghere. Mai bine zis, explicaţia notelor proaste ar fi că elevii s-au intimidat de prezenţa acestor camere şi au ajuns chiar să confunde "Patul lui Procust" cu "Palatul lui Procust". Dacă aş fi dat acum BAC-ul şi aş fi luat o notă proastă aş fi folosit, probabil, aceeaşi scuză. Desigur, părinţii ar fi acceptat explicaţia mea.

În altă ordine de idei, la Monaco, Cannes şi Nisa totul este supravgheat. Plaja, aleile, străzile oriunde te întoci pac o cameră stă cu ochiul pe tine. Şi nu se fură, nu. Oamenii îşi lasă "averile" pe plajă în timp ce iau masa sau fac excursii şi nu dispare nici măcar un prosop de picioare. Cu toate acestea nimeni nu se simte lezat. Nimeni nu urlă că se porneşte de la prezumţia de vinovăţie. Nimeni nu se intimdează şi uită pe unde trebuie să treacă strada.

M-am saturat!

Stimaţi concetăţeni,

În Decembrie 1989 când la televizor se difuza „uciderea dictatorului” stăteam ascunsă după un fotoliu şi plângeam. Eram pionier de numai câteva săptămâni şi „ororile regimului comunist” nu reprezentau pentru mine decât trei cuvinte fără prea mult înţeles. În şcoala generală, liceu, facultate, de câte ori se „reforma” ceva în sistem mama îmi spune că suntem generaţia de sacrificiu. Trecerea de la un sistem la altul necesită o generaţie de sacrificiu. Au dat BAC-ul peste cap, admiterea la facultate şi absolvirea acesteia sunt mai mult o formalitate şi câte şi mai câte. Prea multe pentru a avea chef să le enumăr. După ce Preşedintele României deschis uşa discuţiilor despre reorganizarea teritorială, după ce acelaşi Preşedinte al României a jignit Casa Regală făcându-l pe regele Mihai trădător, acum nu mai vorbim decât despre rezultatele la BAC. Nu le mai comentez. Nu cred că are sens. Ca un om care nu şi-a dorit vreodată să plece din România pentru a-şi face o viaţă altundeva, ca om care a fost învăţat să-şi iubească ţara (nu regimul sau conducătorul), ca om care înţelege să respecte un alt om chiar şi numai pentru vârstă sau experinţă în viaţă chiar dacă nu e de acord cu părerile sale, ca om care a învăţat că există o diferenţă între a respecta o funcţie sau demnitate şi a respecta persoana care ocupă acea funcţie, ca om care nu se mai regăseşte în mentalitatea zilelor noastre: M-AM SĂTURAT! de România, de români, de clasa politică, de filfizoni care ocupă înalte demnităţi publice, de Moni şi Iri, de manelişti, de TVA-ul de 24%, de salariile de 800 de lei cu studii superioare, de perle la BAC, de tot. În 20 şi ceva de ani „generaţia de sacrifiu” a devenit depresivă. De fapt, scârbită!