Carla ne scrie impresii din Anglia

Endless youth Era o pauză între cursuri. Stăteam la restaurantul hotelului la care eram cazate şi urma să luăm masa de prânz. Singura masă ocupată era cea la care stăteam noi,4 cursante. Eram cu toate "apăsate" şi adormite de vremea ploioasă din acea zi, plictisite de cursurile de business english şi probabil plictisite una de cealaltă. Fiecare din noi eram cu gândul acasă. La familie, la copii, la iubit, la supa făcută de mama şi cu siguranţă la patul de acasă. Ploua într-una de azi dimineaţă şi nici măcar o plimbare la magazine nu puteam face la terminarea cursurilor. Poate va fi mai frumos spre seară. Se face ora 12:30 şi restaurantul se umple de localnicii din Bromley, care vin zi de zi la masa de pranz şi cină. Aceşti clienţi fideli sunt oameni cu vârste cuprinse între 50 şi 80 de ani. Azi a fost girls day out Azi au venit doar doamne. Toate aranjate, frumos îmbrăcate doar în culori vii, coafate, parfumate. Erau optimiste, bucuroase că au ajuns la bătrâneţe şi o trăiesc încântate. Se cunosc cu tot staff-ul hotelului şi al restaurantului. Ospătarii le sărută pe obraz, le cunosc pe nume şi ştiu deja care ce şi cum mănâncă. Sunt cu toţi o familie. Am ieşit la o ţigară în afara clădirii (pt că William de la recepţie a zis că mă amendează dacă mă prinde că fumez în cameră sau oriunde altundeva decât afară) când una dintre doamne a ieşit şi mi-a spus: "o să te laşi tu într-o zi şi eu am făcut-o" . Mi-a povestit că a fumat de la 20 de ani până la 50, dar s-a plictisit şi a renunţat. Mă uitam la ea cu admiraţie...era atât de cochetă. Acum avea în jur de 70 de ani şi încă se vedeau urme de frumuseţe pe faţa ei. Avea rimel şi o dungă subţire la ochi, purta o haină Burberry şi mirosea a parfum scump (ca să vezi ce spirit de observaţie am). Am intrat în vorbă şi cu prietenele ei şi spuneau că ele se întâlnesc o dată pe săptămână şi ies la pranz. Mi-au povestit şi de petrecerile de Crăciun pe care le organizează şi cum dansează ele până dimineaţa. Erau mortale :) Într-o altă seară din zilele trecute a fost un fel de party mai soft, tot cu bătrânei. Veneau cupluri ţinându-se de mână la 70-80 de ani, socializau cu alţii de vârsta lor, se distrau, beau vin şi bere, era o altmosferă foarte plăcută. O imagine de neuitat, cel puţin pentru mine. Ar fi minunat, chiar de vis, ca toate cuplurile din lumea asta să se iubească atât şi să fie la fel de uniţi ca şi cei pe care i-am vazut aici, în Bromley. Toate astea mă duc cu gândul la diferenţa de cultură şi de nivel de trai dintre "bătrânii" noştri şi cei de aici. Aceştia sunt vizibil bucuroşi că şi-au făcut un rost în viaţă, că şi-au ajutat copiii, i-au crescut, i-au căsătorit şi acum le-a venit rândul lor să se simtă bine. Textul meu nu va schimba nimic, nu va schimba mentalitatea bătrâneilor români ( deşi aş vrea, ar fi şi ei mai fericiţi) e doar o mică poveste despre ceea ce am vazut aici. Probabil că nu se întâmplă asta în toată Londra (pentru că în rest am văzut doar tineret, de toate tipurile, atât ziua cât şi noapte, dar despre asta o să vă povestesc altă dată) dar ar fi minunat ca toţi oamenii de vârsta a 3-a să încerce să îşi mai trăiască viaţa care le-a mai rămas. Este absolut încântător să vezi astfel de oameni care nu se lasă învinşi de bătrâneţe şi boli. O astfel de bătrăneţe îmi doresc şi eu şi vă doresc şi vouă. Carla @ Bromley, London