A sort of a definition.......

Nu ştiu de ce, chiar dacă aş şti nu aş scrie, aşteptând 19 în staţie mi-a venit în minte poezia asta de Ion Minulescu.

"Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres -
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Ne'nţeles!..."

"e go sum"

Varianta pentru bărbaţi a postării anterioare. Nu cumva să aud de discriminare.

http://www.youtube.com/watch?v=yTO4FHf8MBs&NR=1&feature=fvwp

adică de ce nu sunt buni fluturaşii.

P.S.: până la urmă, http://www.youtube.com/watch?v=Ma8a5u3pfHQ&NR=1

Numai pentru cunoscători

Nu o dată mi s-a întâmplat să aud oameni plângându-se de absenţa romantismului. Desigur fiecare înţelege ce vrea prin romantism şi fiecare se manifestă altfel. Pentru mine, în general, când m-a pălit romantismul, sau mi s-a pus pata, sau folosiţi ce descriere vreţi voi pentru starea aceea când ai fluturaşi în stomac a fost cam aşa:

Pasul 1:

http://www.youtube.com/watch?v=_TGeEiJCamc

Pasul 2:

http://www.youtube.com/watch?v=fV4DiAyExN0&ob=av3e

Şi după ceva timp totul devine:

http://www.youtube.com/watch?v=LOZuxwVk7TU&ob=av3e

Concluzia: "dăcât" fluturi, mai bine:

http://www.youtube.com/watch?v=aFPvKGL69kE

cogito, r

Oameni buni,

Am primit reclamaţii că nu am spus toată povestea cu BAC-ul la română. Sigur, conjunctura în care m-am prezentat eu la BAC, nu era cea mai strălucită, ca să mă exprim aşa. Dar, nu asta este important în povestea din postarea anterioară. Ceea ce cred că este important este că, înainte de orice conjuncturi, bagajul meu de cunoştiinţe de cultură generală m-a ajutat să iau o notă bună la acel examen. M-a ajutat că AM CITIT, PE HÂRTIE, ÎN CARTE, poeziile lui Eminescu, Blaga, Minulescu, Bacovia, Coşbuc, să numim numai câţiva. Mirosul foilor din volumul cu coperţi albastre. M-a ajutat faptul că mă număr printre acei fericiţi elevi care au întâlnit DASCĂLI, cei care m-au învăţat să gândesc, nu să memorez. M-a ajutat tot din jurul meu, cărţile de acasă, concertele de filarmonică, piesele de teatru, poveştile şi locurile visate. Fisa îţi pică destul de repede când ai ceva în spate.

"Lucian Blaga e mut ca o lebădă"

Am văzut, deja, o serie de păreri cum că, la sesiunea din toamnă a examenului de bacalaureat, nu vor reuşi să obţină notă de trecere mai mult de 40% dintre cei care au picat la prima tură. Vai ce ne place să ne tăiem craca de sub picioare înainte să cadă dorbul de sare de pe sobă. După ce am demonstrat unei lumi întregi că nu suntem chiar aşa deştepţi precum lăsăm impresia, şi aici nu mă refer la cei care au picat la BCA, ci la cei care au distrus un sistem fără să pună nimic în loc, acum să le spunem celor care abia şi-au revenit din "ŞOC! BAC 2011" că nu va fi mai roză treba nici la toamnă.

Toată discuţia asta despre BAC şi cât de grele sau uşoare au fost subiectele (la română, la mine cu matemtica e mai greu n.r.) mi-a adus aminte de BAC 2001 şi de examenul de la Limba Română, oral. (BAC din 5 materii, 6 examene. Cu o lună şi un pic înainte de BAC, MINISTERUL, consultaţi M.OF. din perioada respectivă că şi-a schimbat denumirea des, introduce la proba de Limba Română oral, subiect obligatoriu, text la prima vedere n.r.) M-am pierdut în paranteze. revenind, spuneam că trag subiectul la primul examen din sesiunea de BAC şi citesc, stupefiată, acest text la prima vedere:

"Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
În patria sa
zăpada fapturii ţine loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
şi până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa
din care curcubeul
îşi bea frumseţea şi nefiinţa."

Sub acest text scria aşa:

1. Comentaţi versul "Lucian Blaga e mut ca o lebădă".

2. Identificaţi elementele specifice operei lui Lucian Blaga prezente în text.

Cerinţa 3 nu am mai citit-o şi, pur întâmplător, am văzut că era ceva legat de "La Ţigănci" subiectul II.

După ce am respirat uşor în bancă, vreo 15 minute, mi-a picat proverbiala fisă:

Stai un pic, mie chiar îmi place Blaga.

Pink Martini

Dacă nu a-ţi ascultat Pink Martini până acum, iată un moment bun pentru a începe:

http://www.youtube.com/watch?v=MBoTRF2aK4s&feature=related

Măsura civilazaţiei

„Mãsura civilizaţiei unui popor în ziua de azi este o limbã sonorã şi aptã de a exprima prin sunete, noţiuni, prin şir şi accent logic, cugete, prin accent etic, sentimente. Modul de a înşira în fraze noţiune dupã noţiune, o caracteristicã mai abstractã ori mai concretã a noţiunilor în sine, toate astea, dacã limba e sã fie naţionalã, sunt ale limbii, cãci de nu va fi aşa, e prea lesne ca un om sã vorbeascã nemţeşte, de exemplu, cu material de lexic unguresc. Afarã de aceea, civilizaţia unui popor constã cu deosebire în dezvoltarea acelor aplecãri umane care sunt necesare tuturor oamenilor, fie aceştia mari ori mici, sãraci ori bogaţi, acelor principii care trebuie sã constituie fundamentul, directiva a toatã viaţa şi a toatã activitatea omeneascã. Cu cât aceste cunoştinţe şi principii care sã le fie tuturor comune sunt mai dezvoltate, cu atâta poporul respectiv e mai civilizat. Cãci clasa inteligentã numai nu constituie civilizaţia, care este şi trebuie sã fie comunã tuturor pãturilor populaţiei. Sunt popoare ce posedã o respectabilã inteligenţã înaltã, fãrã ideea de a fi civilizate; sunt altele care, fãrã inteligenţã înaltã, întrunesc toate condiţiile civilizaţiei. ştiinţele (afarã de ceea ce e domeniu public) trebuie sã prezinte lucrãri proprii ale naţiunii, prin care ea ar fi contribuit la luminarea şi înaintarea omenirii; artele şi literatura frumoasã trebuie sã fie oglinzi de aur ale realitãţii în care se mişcã poporul, o coardã nouã, originalã, proprie pe scena cea mare a lumii. Legislaţia trebuie sã fie aplicarea celei mai înaintate idei de drept, pusã în raport cu trebuinţele poporului, astfel încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege sã nu contrazicã spiritual acelora. Industria trebuie sã fie a naţiunii aceleia şi trebuie pãzitã de concurenţã, iar purtãtorul ei, comerţul, sã o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hrãneşte pe industriaş şi îmbracã pe agricultor, trebuie asemenea sã fie în mâinile aceleaşi naţiuni. Declarãm a înţelege, deşi nu concedem ca cineva sã fie aservit vreunei naţiuni viguroase ce te supune cu puterea brutã, ori alteia, ce te orbeşte cu lustrul civilizaţiei sale. Dar sã fim ser vitorii... cui?”

(Mihai Eminisecu, publicistică, fragment din Echilibrul)