„Mãsura civilizaţiei unui popor în ziua de azi este o limbã sonorã şi aptã de a exprima prin sunete, noţiuni, prin şir şi accent logic, cugete, prin accent etic, sentimente. Modul de a înşira în fraze noţiune dupã noţiune, o caracteristicã mai abstractã ori mai concretã a noţiunilor în sine, toate astea, dacã limba e sã fie naţionalã, sunt ale limbii, cãci de nu va fi aşa, e prea lesne ca un om sã vorbeascã nemţeşte, de exemplu, cu material de lexic unguresc. Afarã de aceea, civilizaţia unui popor constã cu deosebire în dezvoltarea acelor aplecãri umane care sunt necesare tuturor oamenilor, fie aceştia mari ori mici, sãraci ori bogaţi, acelor principii care trebuie sã constituie fundamentul, directiva a toatã viaţa şi a toatã activitatea omeneascã. Cu cât aceste cunoştinţe şi principii care sã le fie tuturor comune sunt mai dezvoltate, cu atâta poporul respectiv e mai civilizat. Cãci clasa inteligentã numai nu constituie civilizaţia, care este şi trebuie sã fie comunã tuturor pãturilor populaţiei. Sunt popoare ce posedã o respectabilã inteligenţã înaltã, fãrã ideea de a fi civilizate; sunt altele care, fãrã inteligenţã înaltã, întrunesc toate condiţiile civilizaţiei. ştiinţele (afarã de ceea ce e domeniu public) trebuie sã prezinte lucrãri proprii ale naţiunii, prin care ea ar fi contribuit la luminarea şi înaintarea omenirii; artele şi literatura frumoasã trebuie sã fie oglinzi de aur ale realitãţii în care se mişcã poporul, o coardã nouã, originalã, proprie pe scena cea mare a lumii. Legislaţia trebuie sã fie aplicarea celei mai înaintate idei de drept, pusã în raport cu trebuinţele poporului, astfel încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege sã nu contrazicã spiritual acelora. Industria trebuie sã fie a naţiunii aceleia şi trebuie pãzitã de concurenţã, iar purtãtorul ei, comerţul, sã o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hrãneşte pe industriaş şi îmbracã pe agricultor, trebuie asemenea sã fie în mâinile aceleaşi naţiuni. Declarãm a înţelege, deşi nu concedem ca cineva sã fie aservit vreunei naţiuni viguroase ce te supune cu puterea brutã, ori alteia, ce te orbeşte cu lustrul civilizaţiei sale. Dar sã fim ser vitorii... cui?”
(Mihai Eminisecu, publicistică, fragment din Echilibrul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu