Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru. Nu spun eu lucrul acesta. Îl spune acea „cărticică” pe care o numim Constituţia României la articolul 107 alineatul 2. În România zilelor noastre acest alineat nu mai are nicio relevanţă. Relevant este, însă, faptul că Traian Băsescu a discutat cu liderii judeţeni înainte de a discuta cu parlamentarii formaţiunii. Gestul său arată clar cine aduce voturile într-o campanie. Parlamentarii stau la Bucureşti, dar contactul direct cu oamenii îl au liderii locali. De altfel, aceştia fac munca de jos şi aceştia au trebuit să stea faţă-n-faţă cu oamenii şi să le explice cât de bune sunt măsurile „de criză” ale liderilor de la Cotroceni. Parlamentarii care şi-au dat girul pe acte normative scrise pe şerveţele nu-şi mai pot arăta faţa prin teritoriu. Am înţeles jocul politic. Continui, naiv, să mă întreb de ce nu se respectă, totuşi, legea fundamentală a statului de către cei care ar trebui să reprezinte, tocmai, garanţii acesteia. O altă mişcare din ciclul „ţara arde şi baba se piaptănă”, sau din ciclul „praf în ochii electoratului”, ca nu cumva să vadă cineva în ce hal au ajuns lucrurile din sănătate, justiţie, învăţământ, ca să amintim doar trei domenii mari „reformate”, deocamdată nu mai pe jumătate. Înainte de a spune că sacrificatul Boc ar duce în jos PD-L în sondaje, să spunem că măsurile ciudate şi de neînţeles au făcut acest lucru iar „pionul” Boc nu va fi înlocuit pentru că rolul i se potriveşte prea bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu