Pauzele şoferilor de autobuz

Salutare naţiune!

Am revenit în lumea vituală. Între job şi munca la piesa de teatru nu a prea rămas timp în ultima vreme pentru scris pe blog. Primele patru scene din noua piesă, ce se cheamă "Mansarda" sunt gata şi postate în spaţiul virtual. Mai este ceva până să fie gata piesa, dar sau cel puţin sper că va fi gata până la sfârşitul lunii mai. Totul depinde de timp şi de inspiraţie.

Au trecut Sărbătorile Pascale, a trecut 1 Mai, a trecut şi tot PD-L-ul central prin orăşelul nostru, Ponta e prin zonă cu raliul care a cam blocat circulaţia prin oraş, începe să fie cald afară, ce mai, viaţa merge înainte.

Să-i lăsăm puţin deoparte pe "iubiţii" noştri politicieni şi să vorbim despre lucruri ceva mai apropiat de cotidian:

"În fiecare dimineaţă parcurg drumul din cartierul Tudor spre centrul municipiului utilizând mijloacele de transport în comun. Prefer să circul aşa decât cu maşina datorită traficului, costului benzinei şi a lipsei acute de locuri de parcare. Chiar îmi place să circul cu autobuzul sau microbuzul. Cu toate acestea, în decurs de o săptămână am trăit două situaţii care m-au contrariat. În primul caz şoferul microbuzului a „parcat” în aproprierea staţiei de la Corina pentru a intra într-un magazin de produse auto. A ieşit după câteva minute ţinând în mână un flacon de plastic. Bănuiesc că era ulei de motor sau un alt produs din această gamă. Al doilea incident a avut loc ieri. Şoferul autobuzului a „tras pe dreapta” în faţa unui magazin de pâine pentru a-şi cumpăra doua cornuri, tot în cartierul Tudor pe bulevard. Pasagerii au aşteptat cuminţi în autovehicol privind contrariaţi la acţiunile şoferului. Ambele incidente au avut loc înainte de ora 9 dimineaţa, oră de vârf la care oamenii se grăbesc de obicei să ajungă la muncă. Oare astfel de întâmplări sunt normale? Oare plătitorii de taxe, impozite, abonamente, bilete trebuie să aştepte în maşină până îşi rezolvă şoferii problemele? Oare aceşti şoferi sunt suprasolicitaţi şi nu au când să-şi cumpere produsele de care au nevoie? Trebuie să facă asta în timpul programului? Răspunsul, din păcate, în mentalitatea în care trăim, este pozitiv pentru toate aceste întrbări. La noi, totul şi orice este posibil." (Editorial: Mentalitatea tuturor posibilităţilor, Zi de Zi, 5 Mai, 2011).