Despre alegerea rectorului UPM

Am scris în ultima săptămână trei materiale în Cotidianul 24 de Ore Mureşene despre alegerea viitorului rector al Universităţii „Petru Maior” din Tîrgu-Mureş. Am încercat în fiecare material să prezint publicului aspectele importante atât din procedura de alegere cât şi din planurile manageriale ale celor doi. Mai ales că acest public nu este familiarizat cu modul de organizare şi de funcţionare a unei Universităţi. Nu am să fac vorbire aici despre cei doi candidaţi. Alegerea rectorului depinde de votul pe care îli vor da joi cadrele didactice din UPM şi reprezentanţii studenţilor. Aceştia sunt cei care cunosc cel mai bine problemele cu care se confruntă şi ce aşteptări au de la viitorul rector al Universităţii. Am absolvit 2 specializări ale acestei Universităţi, studii de licenţă şi un master. Mama mea lucrează în această universitate de aproximativ 25 de ani, dar asta nu a însemnat că mi-am luat diploma cu pile. Rezultatele obţinute au fost pe munca depusă ca şi student. M-am implicat şi în activităţi extracuriculare. Cunosc bine aparenţele şi dedesubturile din UPM. Chiar dacă la modul general aş putea scrie o listă lungă cu aspecte pozitive şi negative din UPM nu o voi face. La fel cum nu cred că trebuie să-ţi denigrezi ţara nu cred că trebuie să denigrezi unitatea de învăţământ în care te-ai format ca şi adult. Dezbaterea din jurul alegerii viitorului rector au suscitant, însă, discuţii care au depăşit cadrul strict academic. Faptul că pentru prima dată se organizează un adevărat scrutin electoral a dus mocirla campaniilor electorale politice în mediul academic. Este ruşinos pentru toţi aceia care au alimentat în vreun fel sau altul asemena dispute. Este ruşinos că ne interesează mai mult atacurile personale sau susţienerea anumitor interese de grup decât o dezbatere reală. Este ruşinos să spunem că mass-media, în totalitatea sa, defăimează UPM. Este ruşinos ca interesul economic să şteargă opiniile individuale exprimate într-un spaţiu public. Este ruşinos să nu vedem pădurea de copaci afirmând că toate cadrele didactice sunt incompetente şi că toţi studenţi sunt nişte looseri care nu-şi merită diplomele de licenţă. Am citit planurile de management prezentate de cei doi. Nu m-au impresionat, dar nu pe mine trebuiau să mă impresioneze. Există întotdeauna loc de mai bine.