Frica patologică e mai presus de orice sentiment. Mai presus de speranţă, mai presus de iubire, mai presus de siguranţă, mai presus de durere, mai presus chiar de frică. Ce e frica patologică? Hmmm....cum să răspund fără să-mi fie frică?
Lucrez de mai bine de 1 an la a doua piesă de teatru. Titlul ei este "Mansarda" şi ar trebui, la un moment dat, să facă parte dintr-o serie de 3 piese care să formeze un întreg....la un moment dat...
M-am blocat cu ceva luni în urmă la Actul IV. Nu l-am mai simţit sau, mai bine zis, nu am mai vrut să-l mai simt.
FRÍCĂ, (rar) frici, s. f. Stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. (DEX)
PATOLÓGIC, -Ă, patologici, -ce, adj. Care aparține patologiei, privitor la patologie; care indică o boală fizică sau psihică, care este provocat de o boală; p. ext. bolnăvicios, morbid. (DEX)
Frica ajunsă boală blochează orice alte simţuri...sau gânduri.
Chiar dacă nu pare tot timpul textele mele sunt extrem de personale. Aş spune, chiar cu lipsă de modestie, că fiecare în parte (text n.r.) reprezintă o depăşire a unei temeri patologice. Pentru că frica mea patologică este de a exprima în cuvinte ceea ce simt. Şi asta pentru că ele, cuvintele, îmi par de multe ori prea monocrome pentru a exprima curcubeul de culori în care pot să simt...totul.
Chiar patologică ea, frica, trebuie depăşită. Într-un fel sau altul. Mai devreme sau mai târziu. Chiar cu riscul de a te autodistruge pentru a te reinventa mai târziu.
Pentru că, altfel, nu putem merge mai departe...
tell me about it ...
RăspundețiȘtergereFrica o depasesti doar pe moment, in anumite circumstante. Odata ce aceasta devine patologica, se intoarce(sau iese) din tine de fiecare data cand lasi garda jos. Iar cu garda sus si cu nervii la pamant nu e cu putinta. Traim vremuri care aparent ne calesc, dar de fapt ne inmoaie oasele incet, in fiecare zi. Si ca factor determinant putem sa-l consideram (fara frica),printre multe altele si pe asta, prin intermediul caruia comunicam acum. In lipsa lui am fi comunicat pe viu. Deci, stam ascunsi in spatele monitorului si vorbim de frica.
RăspundețiȘtergereP.S. Astept ziua cand o sa cada curentul. Stiu sa citesc si la lumina unei lumanari, inca din copilarie.
RăspundețiȘtergere