SCENA I

SCENA I

(În dormitor Helen doarme împrăştiat pe saltea. Mandy intră în mansardă cu câte o plasă în fiecare mână, traversează camera di zi împiedicându-se de diverse lucrui şi bombănind înjurături. Ajunge în bucătărie scoate din plase diverse cumpărături şi începe să prepare două cafele 3 în 1 cu lapte)

MANDY:

Adevărul este că numai aşa poţi începe o zi ca asta. Haos generalizat şi miros de cafea proastă. Oamenii normali îşi încep ziua cu mic dejun elegant, poate chiar romantic. Eu cu piaţa, cumpărături şi dezordine. Orice început are un final şi a venit timpul să punem punct dezastrului ăsta. Uşor de zis greu de aplicat dar om trăi ş-om vedea.

(În dormitor Helen se trezeşte. Ameţită de somn intră în living.)

HELEN:

Cât e ceasul?

MANDY:

12.30

HELEN:

Cred că aş putea să dorm aici zile întregi. (Îşi aprinde o ţigară dintr-un pachet de pe măsuţa din living şi iese din scenă pe o uşă care dă în baie.)

(Sună telefonul lui Mandy. În timp ce vorbeşte la telefon duce cănile de cafea una câte una din bucătărie în living.)

MANDY: Alo? Salut! Pot vorbi, nu se aude nimic în baie. Nu. Nu pot să-ţi spun exact o oră. Auzi? Ăsta e numărul tău? Te sunt eu peste vreo oră şi stabilim exact. Ne auzim mai târziu. Mike? Sper că merită să ies din casă pentru treaba asta? Perfect. Ne auzim mai târziu atunci. Te pup. Pa.

(Încă în pijama, Helen iese din baie şi vine în living. Se aşează pe canapea şi îşi aprinde o ţigară)

MANDY: Ţi-am făcu cafea.

HELEN: 3 în 1?

MANDY: Da.

HELEN: De două sptămâni promiţi că iei şi tu cafea normală.

MANDY: Am zis că o să iau, n-am promis nimic.

HELEN: E cu lapte?

MANDY: Da.

(În timp ce bea din cafea, Helen găseşte pe masă o oglindă şi începe să-şi studieze faţa)

HELEN: Faci cea mai bună cafea 3 în 1. Mersi. Iarăşi am cearcăne până-n gură. Cred că e de la ceai.

MANDY: (având aerul că este a mia prostie pe care o aude de la Helen) Sunt curioasă cum ai reuşit să ajungi la concluzia asta?

HELEN: Pur şi simplu. Când nu beau ceai seara nu am a doua zi cearcăne. O săptămână cât am stat la mama am băut în fiecare seară două trei pahare din alea mari de ceai. În fiecare dimineaţă când mergeam la baie mă îngrozeam. Cearcăne până-n gură.

MANDY: În genereal când dormi la mine nu ai cearcăne.

HELEN: Pentru că nu mai am ceai aici şi nu s-a gândit nimeni să-mi cumpere.

MANDY: Asta trebuie să fie explicaţia. Dacă era vreo aluzie să şti că nu m-am prins. Mi-e foame. Îmi fac un sandwich. Vrei? (se ridică de pe canapea şi merge înspre bucătărie să-şi pregătească de mâncare. Va mânca în picioare sprijinindu-se de bar.)

HELEN: O să mănânc la mama.

MANDY: Sunt convinsă.

HELEN: Nu crezi că e cam devreme pentru ironii?

MANDY: Dar nu eram deloc ironică. Sunt 100% sigură că faci ceea ce spui şi spui ceea ce faci. Bine, nu atunci când spui că după două zile sau trei, dar la un moment dat tot faci ceea ce ai spus.

HELEN: Noroc că-mi atragi tu tot timpul atenţia. Ce faci azi?

MANDY: Curăţenie. M-am săturat de haosul din casa asta. Bănuiesc că pot să nu mizez pe ajutorul tău.

HELEN: Dacă am timp vin şi facem împreună.

MANDY: Când o să-mi văd ceafa poate. Ai treabă multă azi?

HELEN: O grămadă şi deja sunt în întârziere. Cu ce să mă îmbrac?

MANDY: Cu haine.

HELEN: Ai o dispoziţie înfloritoare azi. De obicei dai sfaturi mai utile.

MANDY: Oricum te schimbi de 10 ori înainte să ieşi din casă aşa că nu are sens să-ţi dau vreun sfat în domeniul ăsta.

(Helen merge în dormitor unde începe să probeze mai multe ţinute. Hainele pe care le schimbă le auncă care pe unde. Mandy a terminat de mâncat şi se aşează pe canapea în living. Îşi aprinde o ţigară şi începe să citească dintr-o carte. Uşa dintre dormitor şi living este deschisă şi Helen apare în uşă.)

HELEN: Cum îmi stă?

MANDY: Bine.

HELEN: Nici măcar nu te-ai uitat la mine!

MANDY: (cu nasul în carte) Cureaua nu se potriveşte. Am atenţie distributivă. Cât m-aş concentra nu pot să nu te observ.

HELEN: Ziceai că te apuci de curăţenie.

MANDY: Până nu pleci nu are sens. Ar fi ca şi când te-ai plimba cu mătura de nuiele după un uragan.

HELEN: (râde ca un copil şi merge în dormitor să-şi schimbe cureaua) Sper că acum am aprobarea ta. Te sun când îmi termin treaba.

MANDY: Mda, am mai auzit asta.

(Helen îşi dă ochii peste cap şi începe să înghesuie o serie de obiecte, machiaje, oglindă, placă de întins părul, un măr, bigudiuri într-o geantă mare)

HELEN: Vorbim mai târziu la telefon.

MANDY: Aha. Pa.

HELEN: Pa.

(Helen iese. Mandy fuge după ea cu telefonul ei în mână. Conversaţia se aude din exterior cele două fiind în scara blocului)

MANDY: Helen! Nu ai uitat nimic?

HELEN: Mersi. Ce m-aş face fără tine.

MANDY: Ai găsi pe altcineva.

(Mandy se întoarce în livind şi îşi ia telefonul să-l sune pe Mike)

MANDY: ...Salut Mike. Poţi veni la mine peste jumate de oră? OK. Te aştept. Îţi fac o cafea? Bine. Ne vedem. Pa.

(heblu)