- faptul că trăiesc într-o ţară unde un om intră pe un teren sportiv pentru a-i dau un pumn în cap unui jucător al echipei adverse.
- faptul că cea mai vizualizată poză pe internet este a şefului de stat hăhăind cu toată dantura înconjurat de feţe bisericeşti.
- faptul că niciuna dintre instituţiile statului nu mai înţelege să funcţioneze potrivit legii şi al bunului simţ.
- privirile din ochii bunicilor care nu mai înţeleg nimic din lumea în care trăiesc şi care îşi văd pensiile subţiindu-se anual.
- şefii de instituţii care apar alcoolizaţi la televizor sau de cei cărora, atunci când le adresezi o întrebare îţi răspund că nu au habar despre ce vorbeşti.
- edilii locali care se exprimă incoerent crezând că limbajul colorat îi face mai interesanţi.
- colegii din media, directori de trusturi care exploatează fără neruşinare dramele din vieţile celorlalţi.
- incapacitatea celor chemaţi să aplice legea, de prea multe ori cu mâinile legate de interesele economice ale altora.
- prostituţia intelectuală în care ne complacem pentru că undeva în procesul de tranziţie se pare că ne-am pierdut coloana vertebrală.
Încerc, caut în mine resurse pentru a nu mă ruşina că sunt cetăţean român şi trăiesc în România.
Încă mai rezist, relativ, dar oare cât voi mai putea rezista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu