Până şi Boc vorbeşte de Huidu

Acum, după ce până şi Boc şi-a exprimat un punct de vedere despre accidentul lui Huidu, după ce,

în sfârşit, cineva de la CNA s-a sesizat în privinţa unei grave şi perpetuee abateri de a televiza tragedii pentru audienţă, vreau şi eu să scriu câteva lucruri. Am urmărit, recunosc numai pe online, nervii mei nu suportă TV-urile de ştiri, o sumedenie de comentarii legate de accidentul lui Huidu. Am aflat câte amenzi a luat prezentatorul, unde se deplasau victimele, părerile specialiştilor etc. În urmă cu 10 ani am trecut printr-un accident asemănător, mai puţin maşina care venea de pe contrasens. În cazul meu, pe contrasens se deplasa, cu ceea ce în ultimele fracţiuni părea o viteză ameţitoare, un copac. Întâlnirea dintre autovehicul şi arbore a dus la o întâlnire nu tocmai fericită dintre capul meu, un geam securizat şi o uşă. Norocul nostru a fost că pe trotuarul pe care era plantat copacul nu-şi făcea veacul vreun om, l-am fi luat în plin. Condiţii meteo nefavorabile, depăşire, viteză neadaptată.....urmările se văd.

Ideea este că a fost un accident, un fapt neprevizibil, întâmplător, care rupe mersul firesc al lucrurilor şi a cărui consecinţe sunt tragice. Putea fi evitat? A fost o decizie de ultim moment să urc în accea maşină care cu se încăpăţâna să nu pornească cu doar câteva ore înainte. Nemaivorbind de faptul că şoferul nu trebuia să se întoarcă în oraş în ziua aceea. Soartă? Poate, până la urmă fiecare se minte cum poate. Ceea ce s-a întâmplat cu Huidu a fost tot un accident, tragic, din păcate. Dar, acum, când morţii sunt cu morţii şi vii cu vii, chiar nu-i putem lăsa pe niciunii dintre ei în pace?