Budapesta sau Şedinţa CNS şi "problema" autonomiei

Vineri la Budapesta am participat la şedinţa Consiliului Naţional Secuiesc unde principalul punct de discuţie a fost necesitatea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc. Discuţia devine pentru mine personal lipsită de importanţă pe fondul problemelor actuale. Ceea ce mi se pare important este faptul că România este, în acesta moment, VARZĂ în ceea ce priveşte politica externă. Cu o zi înainte de marea şedinţă, autorităţile maghiare au retras autorizaţia dată pentru organizarea unor festivităţi în Teatrul Naţional din Budapesta de către disapora română din Ungaria. Festivităţile urmăreau celebrarea zilei de 1 Decembrie, iar motvul oficial a fost acela că Ungaria nu poate accepta sărbătorirea pe teriotriul său a momentului în care a pierdut Transilvania. Ministerul de externe a avut următoarea reacţie: linişte desăvârşită. Preşedintele Franţei i-a dat public cu tifla maestrului la şpriţuri Traian Băsescu. Nu prea am văzut nici lideri politici importanţi din alte state venind în vizită pe meleagurile mioritice. Să mai aşteptăm, atunci, reacţii dure faţă de evenimentele de la Budapesta. Slabe şanse. Este o vorbă care zice că nu e fraier cel care cere ci cel care dă. Secui, maghiari, saşi, lituanieni, armeni, englezi, nemţi şi ce-or mai pot să ceară absolut ce vor, unde vor şi când vor. Nimic nu le interzice. Guvernul român rămâne oricum cu capul între umeri. Dacă le poate vinde cineva puţină coloană vertebrală, poate că nu ar fi o irosire a banului public.