Pentru un om special

Este bine să ai prieteni, este şi mai bine să ai genul de prieteni care să te aducă cu picioarele pe pământ atunci când ţi se pare că solul îţi fuge, la propriu şi la figurat, de sub picioare. Eu sunt un om fericit din acest punct de vedere. UN PRIETEN mi-a adus aminte că mai trebuie să scriu şi despre altceva decât despre politică. Politica, din orice perspectivă priveşti, rămâne "o mare doamnă de moravuri obscure", sunt alte lucruri în această viaţă mult mai importante. Aseară nu am mai reuşit să adorm. Mi s-a dat o temă grea de gândire. Grea şi dificil de abordat. Mai mult decât atât, mi-am adus aminte de un amurg de februarie agăţat într-un turn din cetatea mediavă şi de acolo au început melancoliile. Viaţa, oamenii, profesia, meseria, tot ce facem, fiecare alegere ne schimbă iremediabil perspectiva. Iubim dar greu ne mai lăsăm iubiţi. Plângem dar greu mai acceptăm să ne arătăm lacrimile. Cumva, însă, viaţa găseşte o modalitate de a merge mai departe şi, cred, că depinde numai de noi să nu rămânem plutind la infinit în piatră.