Pentru că, uneori, uităm

Şi vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata sã gustăm
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutăm
brînduşile ardorii
sã înfloreasca iar' în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi --
nu ştim, dar suntem doi.

P.S.: Pentru că, uneori, uităm să fim noi, uităm să fim doi, uităm să fim acolo pentru cei care au nevoie de noi.