marți, 28 februarie 2012

Carla ne scrie despre ce înseamnă să fi cool

Iluzia popularităţii


Până şi titlul mă face să pufnesc într-un râs isteric pe care nu multă lume l-ar înţelege.
Nu ar înţelege de ce râd şi mai mult decât atât nu ar înţelege de ce isteric?!? Ideea e că popularitatea e ca o floare. O floare care, de obicei, atrage multe albinuţe dornice să scoată polenul din ea.


Multă lume işi doreşte popularitate.

Să ne uitam doar la vedetele noastre de carton care se vor vedete peste noapte nefâcând nimic decât cuplându-se cu fotbaliştii care au un nume şi saracii, ei mai aleargă 90 minute dupa o minge. Eh, măcar ei fac un efort, dar ele?
Apar la TV cu scandaluri,defilând prin cluburi în chiloti şi se cred manechine. Aş vrea să îl citez pe un amic de-al meu care spune: “uite, manechinuitele”. Mda,şi are dreptate sunt chinuite de dorinţa de a fi cât mai cunoscute, cât mai populare.
De ce fac ele asta? Să fie populare! Să le ştie lumea, să apară cât mai des pe la emisiuni şi să fie în continuare vedete de carton.
Din păcate nici una din aceste persoane populare nu se gândeşte la preţul popularităţii. Nu se gândeşte că totul se va întoarce împotriva lor la un moment dat şi continuă în acest compromis al popularităţii doar ca să fie “cool”.
De multe ori se întâmplă ca persoanele populare să plătească scump acestă iluzie. Presiunea celebrităţii, în cazul vedetelor care au cedat şi s-au bucurat de popularitate plătind cu moartea. Sunt cazuri dure, dar există şi nu sunt puţine.

Popularitatea este de obicei dobândită la liceu, atunci când eşti boboc în clasa a 9-a. Liceul ţi se pare ceva cool şi vrei şi tu să fi cool printre cei mai cool-i din scoală. Te împrieteneşti cu elevi mai mari de vârsta ta,începi să ieşi la discotecă să te îmbraci mai modern decât în clasele primare,să chiuleşti de la ore – doar ca să fi cool şi binenţeles popular.
De unde porneşte acestă dorinţă a copiilor de liceu sa devină populari? Unii poate au fost marginalizaţi şi acum e momentul lor să devină cool-I,fiind conduşi de dorinţa de a ieşi în evidenţă prin naivitatea lor. Se întămplă des ca şi aturajul să strice omul.Poate unii îşi doresc să fie altceva decât sunt şi se înhamă la amiciţii de natură prostă.



De fapt totul e o iluzie

Nu mulţi ajung la concluzia asta. Sau când ajung e destul de târziu pentru că deja imaginea lor este patată. Lumea te bârfeste,ai prieteni falsi şi totul e fals în jurul tău.
Popularitatea este o situaţie pe care tu o crezi reală,dar nu e.Ea te flatează,îţi face placere ca toată lumea te ştie,că şi tu la rândul tău ai ajuns să cunoşti diverse tipuri de oameni ,dar nu e sănătoasă.

Să fi popular necesită foarte mult efort, să fi in temă cu tot ceea ce se intamplă,să fi la curent cu cele mai noi bârfe,să ţii pasul cu ceilalţi mai populari decât tine. Nu ţi se pare obositor? De ce să te înjoseşti pentru ca oamenii să te ştie,să fi popular? Crezi că te ajută la ceva? Nu!!! Te demoralizează şi ajungi într-o situaţie în care nu mai e cale de întoarcere şi atunci te gândesti : MERITĂ SĂ FIU COOL?


P.S “ Popularitatea e ca şi vântul,te ridică sus,dar nu te menţine la înălţime” – Felicite Lamennaise


Acest text a fost scris in urma unei provocari din partea Corinei. Corina pentru mine,pentru voi, Sanda.



Carla

3 comentarii:

  1. Femeile despre care ai scris tratează acest stil de viaţă ca pe un job(personal prefer "loc de muncă", dar aşa nu-i cool). Aşa cum majoritatea mergem la servici mânaţi de nevoi financiare, la fel şi pomenitele fac munca aceea obositoare din aceleaşi considerente. Şi mai cu seamă genul acesta de "ascensiune" tinde să devină un model pentru multe fete în zilele noastre,(nu pentru toate, să nu supărăm acolo unde nu se potriveşte). La fel de obositoare devine şi munca sau cariera, într-o ţară în care cancerul a ajuns la metastaze. Aşa că, ce-i bine şi ce nu rămâne să aleagă fiecare. Istoria ne relevă faptul că, sub o formă sau alta, felul acesta de popularizare s-a practicat mereu. Iacă am compus un punct neclar de vedere.
    P.S. S-ar putea, cu genul acesta de abordare să ies din tendinţe pe uşa din dos.

    RăspundețiȘtergere
  2. si eu sunt adolescenta si sunt tentata de cei din jur sa fiu ca ei,dar eu stiu cu siguranta ca ce fac ei nu este deloc bine si isi fac singuri rau.Asa ca mai bine raman eu tocilara in continuare si cu treburile mele..

    RăspundețiȘtergere
  3. haha,imi place raspunsul tau

    RăspundețiȘtergere