Fragment

"Nu-mi place să mă cert. Pur şi simplu îmi repugnă ideea în sine. Vecina de la III se ceartă de două ore cu un bărbat. Stau în pat şi bănuiesc că e soţul. Nasol moment, dar nu ar putea să se certe în pădure? Sau pe câmp. Sau oriunde or vrea ei numai în cei 18mp încojuraţi de pereţi de beton cu ecou nu. Becul de pe hol e chior, femeia de servici a uitat să ducă gunoiul de când e criză şi nu mai strânge aşa mulţi bani în plus pentru pungile cărate de la uşile locatarilor jos la ghenă. Fiind cald unii locatari gătesc noapte, mirosul de praf ridicat de pe asfalt se îmbibă cu arome de toamnă şi de cartofi prăjiţi. Fiecare cu ale lui. Tocurile vecinei de vis a vis ma scot di sărite. Au ore matinale când bocăne pe casa scărilor. Picătura chinezească se poate ascunde pe lângă "ţac-ţac-urile" ameţite de clubăreală ale colocatarei. Facebook-ul îmi tot cere să-mi actualizez starea şi frigiderul trebuie dezgheţat. Cotidian banal, insgnifiant, trecător. Asta până sună telefonul/interfonul. Again, ca pe ceas, dacă ar arăta vreodată timpul corect. Câteva luni de linişte şi iar la balamuc. Taifun, uragan sau o ploaie blândă de toamnă? Asta e imposibil de prezis. Mai bine aşa, altfel ne-am plictisi, ori nu e cazul, încă..."