Am participat la Budapesta la şedinţa Consiliului Naţional secuiesc. Păstrând proporţiile şi fără a trasnforma lucrurile într-o dezbatere etnică, trebuie să-mi pun unele întrebări ipotetice:
Când vom vedea o organizaţia a românilor născuţi şi crescuţi în fara graniţelor statale luptând pentru păstrarea identităţii lor culturale şi spirituale?
Când vom vedea sala senatului din Parlamentul României plină ochi de români din diaspora în costume populare tradiţionale cu lacrimi în ochi în timp ce cântă cu gals tare imnul naţional?
Când ne vom vedea liderii, indiferent de culoarea politică luptând pentru drepturile românilor care lucrează în fara ţării?
Când vom învăţa să ne promovăm tradiţiile, cultura şi, nu în ultimul rând, interesele naţionale pe pla internaţional?
Aceste întrebări, se pare, vor continua să rămână fără răspuns, pentru că suntem mult prea preocupaţi de capra vecinului, de lupta pentru supravieţuire, iar clasa noastră politică este prea interesată de intersul personal particular decât de interesul naţional. Liderii noştri stau doar cu mâna întinsă către o comunitate europeană care nu prea îi bagă în seamă decât atunci când au nevoie de o piaţă de desfacere. Şi atât. Suntem mici, prea mici şi ne lipseşte un lucru fundamental: mândria de a fi român.
Editorial Zi de Zi, 22 noiembrie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu