joi, 25 noiembrie 2010

Exista miliarde de feluri in care poti iubi!

Foto: Marta Bevacqua, symbols II
          
 De cele mai multe ori insa traiesti in iluzia ca iubesti cand de fapt iubesti doar ideea de a iubi. Grav, foarte grav dar perfect adevarat. Ideea de iubire e cel mai periculos virus pe care oamenii il contracteaza in intreaga lor viata. Un virus care paralizeaza toate simturile, care depaseste orice ratiune posibila, care te determina sa visezi cu ochii deschisi la o lume perfecta. Esti incapabil sa-ti dai seama daca ceea ce simti e real sau e doar o inchipuire a unei minti de copil care testeaza mii de variante posibile sau imposibile. Oricum chiar daca ajungi la un moment dat in apropierea realitatii, virusul te atrage inapoi. Nu ai cum sa scapi de el. Poti sa-l ignori, sa te prefaci ca el exista doar in imaginatia ta, dar nu poti sti niciodata cand isi va arata din nou chipul. Atunci cand reuseste sa se strecoare la suprafata din grota in care il tii inchis nu mai ai ce sa faci. Abandonezi orice speranta ca vei reusii sa-l inchizi din nou. Desigur exista personaje care reusesc si performanta asta dar eu nu ma numar printre acele personaje. Te lasi prada lui si toate actiunile tale nu-ti mai apartin. Forta asta superioara controleaza fiecare aspect al existentei tale stupide si orice sclipire de ratiune necontrolata e inabusita imediat. Te supui orbeste pentru ca tu, fiinta rationala, nu ai cum sa castigi. Iubirea nu are nimic rational si de aceea virusul asta te face sa te simti divin, chiar daca doar pentru o clipa. Aceea clipa sublima creeaza speranta si atunci esti pierdut definitiv. Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult virusul asta. E doar un sentiment care chiar daca aparent complica si bulverseaza e cel care ne tine in viata. Cand ma voi vindeca de el nu voi mai exista pentru ca aerul, mancarea, apa ar devii suficiente doar pentru a sustine in iad un suflet mort. Nu vreau sa ma vindec de virusul asta. Se manifesta in zeci de forme concomitent si chiar daca are si simtome mai putin placute ma determina sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa merg mai departe.

Textula  fost scris cu ceva timp în urmă şi a fost dedicat unui om important la vreme aceea. Păcat că nu a avut niciodată suficientă răbdare să citească.

Un comentariu: